A fost reparată şi i s-a adăugat o turlă-clopotniţă şi reperată din nou în 1943. După al doilea război mondial şi odata cu alungarea ultimilor proprietari, biserica este închisă şi starea ei s-a deteriorat.
În anul 2000 a început prima campanie arheologică ca urmare a hotărârii de a se consolida şi restaura biserica. În urma săpăturilor s-a constatat că biserica a fost construită în aceeaşi etapă. La scurt timp de la construire construcţia a întâmpinat probleme (probabil infiltraţii pluviale la nivelul fundaţiei) şi a fost necesară construirea unui zid de sprijin, realizat din cărămizi de epocă legate cu mortar de var, nisip şi praf de cărămidă.

Cu ocazia săpăturilor arheologice şi a lucrărilor de intervenţie urgentă, în campania din anul 2000 au fost descoperite în interiorul bisericii 7 morminte de inhumaţie, într-o stare avansată de degradare (probabil datorită dejecţiilor animalelor ce au fost cantonate în biserică câteva zeci de ani), dintre acestea două având ca inventar bumbi pentru îmbrăcăminte. Nu au fost descoperite monede sau alte elemente de datare strictă. Nici la celelalte 6 morminte parţial surprinse în casetele arheologice la exteriorul bisericii, nu au fost descoperite elemente de inventar. Ceea ce a surprins a fost proporţia de aproape 50 % a morţilor ce intră în grupa infans I-III. Mormântul 5 nu a fost decât parţial surprins la nivelul cavoului din cărămizi de epocă şi nu a fost cercetat arheologic. În campania anului 2001 au fost descoperite încă 16 morminte de inhumaţie, toate ulterioare datei de edificare a bisericii, aparţinând cimitirului ce a funcţionat în jurul acesteia.