Situl arheologic este reprezentat de o fortificaţie patrulateră cu colţurile rotunjite, din pământ, vizibilă în teren. Fortificaţia, cu o suprafaţă de cca. 35 x 35 m, este înconjurată de un şanţ cu o adâncime păstrată de cca. 0,5 m pe laturile de N şi S. Pe latura vestică există o cădere de pantă destul de accentuată înspre Pârâul Gherteamoş, diferenţa de nivel fiind de 5,5 m. Atât pe latura vestică, cât şi pe cea estică, şanţul de apărare este puţin vizibil în teren, fiind colmatat şi aplatizat. Fortificaţia este dispusă pe un bot de terasă, ridicat cu cca. 5,5 m deasupra luncii inundabile a pârâului sus-menţionat, dominând această luncă pe o lungime de cca. 2 km atât în aval cât şi în amonte. Dealul Andrica se ridică deasupra sa cu cca. 50 m diferenţă de nivel, fortificaţia având exclusiv rolul de a controla accesul pe drumul care merge de-a lungul Pârâului Gherteamoş înspre culmea principală a Dealurilor Lipovei, cu legături înspre Hodoş şi Comeat. Pentru a spori eficienţa acestui punct fortificat, deasupra acestuia, înspre nord, pe două promontorii dispuse cu cca. 40 m diferenţă de nivel mai sus decât fortificaţia, este posibil să fi fost amplasate două puncte de observaţie, cu largă vizibilitate asupra arealului din jur (înspre SV, de-a lungul Văii Gherteamoşului vizibilitate până la Herneacova, înspre N şi E până spre culmile care formează structura centrală a Dealurilor Lipovei). Cele două puncte sunt reprezentate de existenţa a două platforme plate pe care puteau fi amplasate foişoare de supraveghere. Fortificaţia este vulnerabilă în partea estică, Dealul Andrica ridicându-se deasupra sa cu cca. 50 m diferenţă de nivel.
Înspre latura de S, la cca. 50 de m de şanţul fortificaţiei se află un izvor cu debit semnificativ, utilizat şi astăzi. Pe suprafaţă fortificaţiei au fost identificate în 2007 numeroase fragmente ceramice, bucăţi de râşniţă din tuf vulcanic şi fragmente de bazalt (ţinând cont de multitudinea de material litic, este posibil ca acestea să fi fost utilizate la anumite elemente structurale ale fortificaţiei). Cu ocazia ridicării topografice efectuate de DJC Timiş în data de 04.12.2020 au fost identificate puţine fragmente ceramice databile în epoca medieval dezvoltată, un fragment de tuf vulcanic (parte a unei râşniţe) şi o bucată de bazalt.

În partea de N şi NE a fortificaţiei, pe pantele Dealului Andrica, autorii cercetărilor de teren din 2007 au identificat o întinsă aşezare deschisă, contemporană fortificaţiei, cu dimensiunele de cca 250x400 m, menţionând că aşezarea speculează topografia locului, fiind amplasată într-un sector de tasare a versantului, cu expunere sud-vestică, dar ferită de vânturi. Cu ocazia ridicării topografice efectuate de DJC Timiş în data de 04.12.2020 nu au fost identificate fragmente ceramice în perimetrul respectiv, aspect datorat posibil şi vizibilităţii foarte reduse, terenul actual având destinaţia de păşune.