Biserica prezintă un plan treflat, flancat cu câte un contrafort în punctele de racord ale absidelor laterale cu absida centrală.
La interior, biserica are o lungime de 13 m şi o lăţime de 5,30 m. La absidele naosului, lăţimea este de 8,39 m, la interior.

Se consideră că că întreg ansamblul, deci şi turnul de intrare, a fost mai degrabă construit la începutul secolului al XVII-lea, după ce moşia Stroeştilor, poate şi satul, au ajuns în posesia marelui vistiernic Nicoară Prăjescul, sau poate la mijlocul secolului al XVII-lea, când satul Stroeşti este moştenit de cronicarul Grigorie Ureche.

Zidul de incintă era păstrat pe întregul perimetru al incintei, delimitând o suprafaţă patrulateră, cu laturile de 60/65 m (nord şi sud) şi 43 m (est şi vest). Zidul se păstrează pe o înălţime cuprinsă între 1,50 şi 2 m şi Are o lăţime de cca 0,70 m. Zidul a fost construit cu piatră legată cu mortar de var şi nisip. Părţile restaurate sunt legate cu ciment. În 1995 şi 1996, ansamblul a fost restaurat, inclusiv zidul de incintă, pe latura sudică.

În anul 1990 au fost cercetate morminte descoperite atât la interiorul, cât şi în exteriorul bisericii.