Morminte au fost descoperite în partea sudică a bisericii.

Zidul împrejmuitor are grosimea de un metru şi 4m înălţime. Are forma unui trapez cu laturile paralele de 59-66m, respectiv 70-74m.

Clădirea corpului de gardă este posibil să fi servit ca sediu episcopal. La nivelul ei superior se află o capelă cu hramul Sf. Maria, care are un sistem de apărare neobişnuit pentru o mănăstire. Capela alcătuită din gavit şi altar se pare că a fost adăugată ulterior. Edificiul e bogat ornamentat în stil specific armenesc cu motive geometrice, florale, şi scene biblice.

Clopotniţa a fost înălţată pe 3 niveluri de un credincios pe nume Krikor şi are la parter o intrare în incinta mănăstirii. La primul nivel are o capelă cu hramul Sf. Grigorie Luminătorul, iar la ultimul nivel sunt clopotele.
Turnul are o înălţime de 26 de metri şi avea iniţial o intrare boltită care, ulterior, a fost închisă. Turnul
- clopotniţă este asemănător cu alte turnuri de mănăstire din acea epoca mai ales cu cel de la Manastirea Dragomirna, iar decoraţia lui este mai bogată decât a bisericii mănăstirii.

Biserica veche a cărei atestare se găseşte la anul 1551, cu hramul Sf. Oxen, este ridicată de boierul Agopşa. Biserica, de mari dimensiuni are nava de plan dreptunghiular şi compusă din exonartex, gavit şi trei abside. Gavitul este specific arhitecturii medievale armene şi reprezintă o încăpere adosată bisericii pe latura vestică şi destinată întrunirilor religiose ori laice sau înhumării memebrilor caselor princiare. De obicei este rectangulară în plan şi cu acoperişul boltit rezemat pe coloane, iar în centru are un luminator. Poate fi asimilat ca poziţie cu pronaosul din bisericile ortodoxe. Cele două intrari sunt situate pe peretele nordic al gavitului şi respectiv pe peretele vestic al exonartexului. Altarul se află în absida principală, estică, celelalte două fiind mai mici.

Mormântul bogătaşului Agopşa se află în mijlocul navei şi datează din a doua jumătate a sec. XVI (1551-1600).

Complexul medieval Zamca a fost construit în anul 1606 de armenii refugiaţi în Moldova încă din secolul al XIV-lea. Acesta are formă de patrulater neregulat (trapezoidal), întărit cu contraforturi interioare şi exterioare şi fără turnuri de apărare.

Polonezii sunt cei care au ridicat valul de pământ ce înconjoară mănăstirea pe laturile de nord est şi sud. Între valul de pământ şi zid se află un şant.