Pe la anul 1825 era cunoscută sub numele de ”Biserica Albă din Uliţa Mare ot Târgovişte”, iar puţin mai târziu, pe la 1856, era menţionată în documentele vremii ca ”Biserica zisă judeţeasa”. Deşi nu există date sigure cu privire la existenţa primei biserici, după tradiţie şi pe baza dovezilor arheologice şi arhitecturale unii consideră că Biserica Albă ar aparţine sfârşitului secolului al XVI-lea şi începutului secolului următor. Cert este că potrivit pisaniei din piatră biserica actuală a fost ctitorită în anul 1767 de către familiile boierilor Radu Judeţul şi Vasile logofătu.
Un sondaj din 1980 practicat în spaţiul interior, cerut de unele amenajări interioare, întreprins de arheologul Petru-Virgil Diaconescu, a dus la descoperirea un alt lăcaş de cult ridicat în jurul anului 1600, edificiu construit în plan “triconc”, faţă de cel actual, ridicat în 1777, în plan tip “sală”.
Biserica de dimensiuni modeste, caracterizată prin simplitatea planului şi al boltirii, prezintă pridvor, pe alocuri modificat şi extins, pronaos, naos şi altar. Absida altarului este semicirculară în interior şi poligonală la exterior. Exteriorul este împărţit de un brâu în două registre, partea superioară fiind împodobită cu panouri şi medalioane pictate probabil de Pană Hagi Avram pe la anul 1885. Pictura interioară a fost realizată de către P. A. Piskariov şi de fiica sa Ana în anul 1932.
Construcţie cu plan tronconic ridicată la 1600 şi menţionată la 1632.

Biserică de tip navă.