Biserica este ctitoria lui Manea (Perşanul), mare vornic, şi a jupâniţei Vlădaia, şi a fost ridicată în anii 1527-1528. Monumentul a suferit stricăciuni în cursul anului 1595 şi a fost reparată ulterior de popa Goncea pentru ca in 1636 şi 1640 cutremurele să o afecteze în aşa masură încât Matei Basarab să o rezidească din temelie în 1653, de acum căpătând şi numele de biserica Sf. Nicolae al Doamnei sau Sf. Nicolae – Nou pe care îl va pastra pana la finalul secolului al XVIII cand intră în îngrijirea boierilor Androneşti şi intra în conştiinţa comunitaţii cu denumirea de biserica Sf. Nicolae-Androneşti. In anii 1796, 1808 şi 1813 este reparată de către familia Androneştilor dar şi cu sustinerea altor enoriaşi. În 1912 este reparată şi zugravită din nou, ocazie cu care este înlăturată turla de pe pronaos care fusese adăugată în secolul XIX. Ultima intervenţie majoră în afara celor contemporane, de dupa anul 2002, a fost cea din 1942 când turla de pe naos a fost refăcută, fiind pictată apoi de Vasile Blendea. În "Repertoriul arheologic al judeţului Dâmboviţa", Olteanu Gheorghe, Cârstina Ovidiu, Căprăroiu Denis, este menţionat că a fost contruită în anul 1527.

Cimitirul este contemporan cu biserica.

Numărul mare de înhumări şi reînhumari nu au permis decelarea unei secvenţe foarte clase, însă, în linii mari ea se prezintă după cum urmează: - nivel cenuşiu cu depuneri de cărbune şi chirpic, grosime cca. 10 cm, în care sunt săpate cele mai vechi morminte care aparţin unui monument anterior – o biserică de lemn care a fost ulterior suprapusă de prima biserică de zid; - lentilă de mortar, cu grosimea de cca. 4 cm, corespunde momentului ctitoriei de zid a lui Manea Perşanul, contemporane cu acest moment fiind şi urmele unui turn descoperit în apropiere; - nivelul de construcţie este suprapus de o depunere castanie cu urme de mortar, de la care sunt săpate mormintele cu inventarul cel mai bogat care corespunde perioadei 1527 – jumatatea sec. XVII; - nivel de construcţie nou aparţinând refacerii, din temelii, a lui Matei Basarab, la 1653; - strat de nivelare; - lentilă de mortar care marchează una din refacerile de la sfârşitul secolului al XVIIIlea – începutul secolului al XIX-lea; - nivel de pardoseala de lespezi din piatră, cu urme de mortar şi tencuială la bază, corespunde restaurării din 1912. (dupa Diaconecu, 2009, p. 47-48)