Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului supranumită şi ”a Târgului” pare să fi aparţinut, iniţial, orăşenilor. Cercetările arheologice, întreprinse cu proiectului de restaurare a monumentului de către Direcţia Monumentelor Istorice – 1972-1974 – au evidenţiat urme de locuire aparţinând secolele XIV-XV, chiar un cuptor de olar atribuit cronologic secolului al XV-lea (primul de acest tip, la vremea descoperiri lui, în anul 1975), ca şi existenţa unui locaş de cult aparţinând celei de a doua jumătaţi a sec. al XVI-lea peste care a fost ridicată la 1654 biserica de plan triconc ctitorie a lui Udrişte Năsturel, logofat al-II-lea şi mai târziu mare spătar, cumnatul domnitorului Matei Basarab, biserică care, desi terminată dar nu şi pictată, în anul menţionat, a fost sfiinţită de patriarhul Macarie al Antiohiei, aflat în acea periodă la Târgovişte ca oaspete al domniei.
În ceea ce priveşte pe ispravnicul lăcaşului, Radu, fost ”iuzbaş de fustaşi” pe la 1646 şi ”vel căpitan” la 1654, acesta avea strânse relaţii cu prima biserică, unde-şi înmormântase doi coconi, Oprea ”pristăvit” la 1646 şi Paraschiva moartă mai târziu. Piatra aflată pe mormântul lor, încastrată acum pe faţada de sud a bisericii, indică şi evoluţia rangului său, care este mult mai firească pe scara ierarhiei militare, decât titlul de logofăt pe care i-l atribuie greşit pomelnicul bisericii din anul 1823.
La sârşitul secolului al XVIII-lea biserica era dezvelită şi avea nevoie de unele reparaţii. Astfel, în anul 1787, în timpul lui Nicolae Mavrogheni, Dumitru bogasierul, împreună cu Mira Grecu, ”s-au îndemnat amândoi şi au făcut advonul şi au şindrilit şi au zugrăvit tinda şi amvonul...” Acoperişul din şindrilă s-a stricat destul de repede, fiind reparat din nou în anul 1812, apoi iarăşi în 1820, când vor fi acoperite ”turnurile cele mici”, adică cele două turle pe care biserica le-a avut deasupra pronaosului.
În anul 1821 biserica suferă şi ea stricăciuni provocate de trupele turceşti venite să elimine insurecţia eteristă din Ţara Românească. Acum au fost distruse cele două turle mici de pe pronas, care mai apoi au fost înlocuite cu una singură care a rezistat pana în 1940 cand cutremurul a efectat grav edificiul. Acesta a fost reparat şi repictat în 1942. Turnul clopotnită pe care biserica se pare ca l-a avut încă de la început, afectat şi el probabil destul de grav de cutremurul din 1940 a fost dărâmat la putin timp după aceea în cadrul unor lucrări de sistematizare ale oraşului.
Proiectul de restaurare a monumentului de către Direcţia Monumentelor Istorice, realizat între anii 1972 şi 1974 au redat monumentului un aspect cât mai apropiat de epoca celei de a doua jumătăţi a secolului al XVII-lea.

Aşezarea este alcătută din bordeie, locuinţe şi cuptor de olar.