Informaţii despre sit
Localizare   Afişează pe harta României *
Cod RAN   49741.01
Nume   Fosta Mănăstire Tisău - Cheia
Județ   Buzău
Unitate administrativă   Tisău
Localitate   Tisău
Punct   Cheia
Reper   Situl se află amplasat pe Dealurile Ciolanului, la cca, 2 km de la intrarea în pădure, în dreapta drumului forestier, între acest drum si albia râului, pe un teren denivelat, acoperit de arbori şi arbuşti.
Reper hidrografic - nume   Tisău, afluent al Nişcovului ( Cheile Tisăului)
Reper hidrografic - tip   râu
Forma de relief   deal
Utilizare teren   pădure
Categorie   structură de cult
Tip   mănăstire
Descriere   În zona sitului se observă mai multe movile. Una dintre acestea, sondată de către Virgil Drăghiceanu în 1931, acoperea ruinele bisericii Mănăstirii Tisău. Conform autorului săpăturilor, biserica, având plan dreptunghiular, cu un altar trigonal, a fost ridicată pe fundaţii de piatră. Dimensiunile construcţiei erau de 12,5 x 5 metri.
Observații   Mănăstirea cu hramul Adormirea Maicii Domnului de la Tisău este menţionată în câteva documente, din secolele XVI-XVII. La 5 septembrie 1568 domnitorul Alexandru al II-lea Mircea întăreşte aşezământului mai multe sate şi părţi de sate. La 3 aprilie Alexandru cel Rău cere diaconului Şărbe din Balaci să restituie via şi ţiganii mănăstirii, pentru ca la scurt timp, la 25 aprilie acelaşi an, să se consemneze închinarea mănăstirii către Episcopia Buzăului. Ultima menţiune apare într-un document din 13 mai 1643.
Data descoperirii   1931
Suprafața sitului   cca 2500 mp
Stare de conservare   grav afectat / 16.11.2023
Riscuri antropice   Demolare: 5 / 16.11.2023
Regim de proprietate   domeniul public
Data ultimei modificări a fişei   16.11.2023
 
Componente în cadrul sitului
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Atestare documentară Descriere/ Observații Cod LMI
Mănăstire  Epocă medievală (sec. XV-XVII)    

În pridvor, în colţul de sud-vest, a fost cercetat un mormânt, din inventarul căruia au fost recuperate un inel sigilar (pe care se poate citi numele Stoian sau Stoica) şi un cercel de argint. Pe baza acestor piese mormântul a fost atribuit unui boier, probabil din familia ctitorilor.

Vestigiile observate cu prilejul cercetărilor de suprafaţă realizate pe locul mănăstirii în ultimele decenii permit să se afirme că în cadrul ansamblului de la Tisău au existat şi clădiri ridicate din cărămidă - fie lăcaşul de cult propriu-zis, fie chiliile sau construcţiile anexe care trebuie să fi existat aici.

 
 
Cercetare
  Tip An Observații Instituția Nume Prenume
1. periegheză anii '90

Muzeul Județean Buzău LUPU Emil
2. periegheză 2018

Muzeul Județean Buzău MUNTEANU Roxana
DINU Cătălin
GARVĂN Daniel
3. sondaj 1931

Comisiunea Monumentelor Istorice DRĂGHICEANU Virgil

Bibliografie
1. Munteanu, Roxana, Studiu arheologic comuna Tisău, jud. Buzău, 2018 [Studiu istoric PUG]
2. Ștefan, Stefănescu; Olimpia, Diaconescu (coord.), Documenta Romaniae Historica. Seria B. Ţara Românească, vol. VI, Editura Academiei Republicii Socialiste Române, 1985, p. 126-128 [Publicaţie]
3. Documente privind istoria Romaniei. Seria B. Țara Românească. Veacul XVI, vol. 3, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1952, p. 285-286 [Publicaţie]
4. Documente privind istoria Romaniei. Seria B. Țara Românească. Veacul XVI, vol. 6, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1953, p. 66-67; 69 [Publicaţie]
5. Virgil, Drăghiceanu, Săpăturile de la Buda, Lapoș și Tisău, BCMI, 24, 1931, p. 159-176 [Publicaţie]
6. Vasile, Drăguţ, Tradiţii ctitoriceşti la curbura Carpaţilor, Spiritualitate şi istorie la întorsura Carpaților, vol. II, Buzău, 1983, p. 147-187 [Publicaţie]
7. Emil, Lupu, Ctitori și ctitorii la curbura Carpaților în veacurile XIV-XVIII, BCMI, 2011, p. 67; 230-231 [Publicaţie]
 
 
Scroll