Biserica Mănăstirii Tismana este ridicată de către călugarul grec Nicodim, în timpul domniei lui Radu I -1377 - 1378 - pe locul unui mai vechi lăcaş de cult din lemn. Sarcina desăvârşirii operei celor doi inaintaşi îi revine lui Mircea cel Bătrân, după cum consemnează un hrisov de danie din anul respectiv.

Primele cercetări moderne ale arhitecturii monumentului, în vederea realizării restaurării au loc în anul 1934. Lucrările de restaurare au fost reluate apoi abia în anul 1954. Atunci sunt terminate decapările faţadelor, sunt eliberate picturile lui Dobromir din Târgovişte din pronaosul bisericii, sunt extrase şi ulterior expuse în muzeu picturile stratului suprapus din secolul al XVIII-lea. În anul 1970 s-a realizat un sondaj arheologic în zona bisericii medievale, care a dus la identificarea fundaţiei unui alt lăcaş de cult de plat trilobat. Tot atunci s-au restaurat cele două biserici şi chiliile. În anul 1983 s-a restaurat pridvorul bisericii mari.

A fost zidită direct pe stâncă, având un plan triconic, cu turle pe naos, pronaos şi pridvor. Păstrează forma, bolţile şi picturile originare. Tehnica de construcţie este specifică stitului bizantin de secol XIV, cu structură portantă din zidărie de cărămidă, inserţii de piatră şi tiranţi înglobaţi ăn grosimea zidului din lemn. Pictura din pronaos a fost realizată în stil bizantin de zugravul Dobromir din Târgovişte, între 1563-1564. Pictura acestuia a fost suprapusă de fresca lui Dimitrie Diaconul din 1766. Naosul a fost pictat în 1732 de Alexe Zugravul din Câmpulung-Muscel.

Biserica mănăstirii a fost construită în anul 1377, în timpul domniei lui Radu I, de către călugărul Nicodim. A jucat un însemnat rol istoric şi cultural, fiind singura ctitorie a lui Nicodim păstrată integral.

Incinta cu turnuri de colţ înlocuieşte vechea fortificaţie distrusă între 1610-1611 de atacurile armatei lui Gabriel Bathory. Matei Basarab este cel care reconstruieşte incinta între 1646 şi 1651. Incinta din jumătatea secolului al XIX-lea este restaurată în 1844 de arhitectul Schlatter, la comanda domnitorului Gheorghe Bibescu.