Pe lângă cercetările cu caracter non-distructiv şi anume ridicare topografică Stereo 70, fotografii aeriane (Pl.I/1), cercetarea sistematică de teren şi profile de electrorezistivitate, au fost deschise 3 casete. Caseta I (7x5 m) a fost trasată în punctul de maximă elevaţie a tell-ului (106,68 m) iar caseta III (7x5 m) în marginea estică a acestuia. Caseta II (4x2m) a fost amplasată peste o veche secţiune parţial încă deschisă a profesorului Sever Dumitraşcu, pentru o determinare mai rapidă a stratigrafiei şi compararea noilor rezultate cu cele obţinute de acesta în campania din 1965-1966. În profilul casetei II (vechiul profil al lui Sever Dumitraşcu) au fost identificate platformele a două locuinţe. De aici au fost recuperate mai multe fragmente ceramice, caracteristice stilului ceramic Otomani precum şi un tipar bivalv pentru o daltă cu gură de înmănuşare. Urme ale unor locuinţe din epoca bronzului au fost găsite şi în caseta I şi II.
În ceea ce priveşte datarea materialului ceramic găsit în cele două locuinţe, acesta se încadrează în Bronzul Mijlociu III (Bz B1), fiind caracteristic etapei finale din evoluţia stilului Otomani (faza a III-a). De pe suprafaţa locuinţei din caseta I (CX 12) a fost recoltată o probă de os pentru analize AMS. Rezultatul acesteia plasează locuinţa între 1600-1500 a.Chr.

În punctul central al tell-ului a fost surprinsă o necropolă modernă din sec. al XIX-lea. Astfel în caseta I s-au conturat, la o adâncime de 0,20-0,40 m de la nivelul actual de călcare, 13 morminte orientate vest (capul) – est, dispuse pe 3 şiruri paralele. Dintre acestea au fost cercetate integral 7 morminte, dintre care doar unul aparţine unui bărbat adult (Pl.I/2) restul fiind copii. Din cercetarea antropologică a scheletelor s-a ajuns la următoarele concluzii: M8 aparţine unui bărbat cu vârsta cuprinsă între 30 şi 42 de ani, M2 şi M3 infans I (32-34 săptămâni prenatale), M5 infans I (6-9 luni), M7 infans I (9-12 luni), M4, M6 infans I (1,5-2 ani). Din inventarul mormintelor merită amintite 7 monede de cupru, cea mai timpurie fiind emisă în 1812 (Francisc II (I)) iar cea mai târzie 1879 (Franz Joseph), 2 nasturi metalici şi 3 nasturi de porţelan. În Caseta III a fost surprinsă o veche secţiune a lui N. Chidioşan şi a D. Ignat ce nu a putut fi observată în prealabil la suprafaţă. Şi aici au fost găsite resturi osteologice umane aparţinând unui subadult, dar acestea se aflau în poziţie secundară în ceea ce ar fi putut fi pământul de aruncătură al vechii secţiuni. Cimitirul pare să fi aparţinut fermei de la Puszta Alceu a căror urme încă mai pot fi observate şi astăzi la sud de tell. Un prim indiciu pentru datarea cimitirului de la Toboliu „Dâmbu Zănăcanului” este dat de faptul că în prima ridicare topografică austriacă (1782-1785), deşi movila este marcată pe hartă, nu este însemnată ca şi cimitir. În cea de a doua ridicare topografică austriacă (1819-1869) apare atât cimitirul cât şi aşezarea de care acesta a aparţinut. În ceea ce priveşte dispunerea şirurilor de morminte, cel vestic pare să fi fost cel mai târziu, urmat de şirul format de mormintele M3, M5, M7 şi M8. În partea vestică a casetei nu s-au mai conturat alte morminte, ceea ce ne face să credem că şirul format de mormintele M1, M2, M4, M6 şi M19 reprezintă perioada finală a acestei necropole (Pl. II).

În urma prospecţiunilor geomagnetice şi a perieghezei sistematice în proximitatea aşezării de tip tell, s-a putut stabili existenţa unei aşa-zise aşezări satelit sau secundare pe o suprafaţă de aproximativ 84 ha. Suprafaţa aşezării secundare înconjoară tell-ul.