În Repertoriul arheologic al judeţului Cluj se precizează faptul că încă din 1978 se pot observa la vest de castru două ziduri masive, iar pe ortofotoplanul din 2005 se remarcă o construcţie dreptunghiulară de mari dimensiuni (latura lungă de cca 87 m, iar latura scurtă cca 26 m), amplasată în faţa porţii decumana de pe latura vestică a castrului, la 400 m şi în apropierea drumului care ieşea prin această poartă.
De-a lungul anilor, în perioada lucrărilor agricole s-au descoperit fortuit numeroase artefacte romane (monede, piese mici din bronz, fragmente ceramice etc.) scoase la suprafaţă de lama plugului. Drumul
roman, care ieşea din castru prin porta decumana, a fost identificat printr-un strat compact de pietriş, străbătând capătul nordic al parcelelor menţionate. Supravegherea arheologică a lucrărilor de alimentare cu apă potabilă a comunei Sânduleşti, executate de Muzeul de Istorie Turda în anul 2006, a dus la descoperirea unor importante dovezi de locuire în această zonă în epoca romană. Astfel, în şanţul de amplasare a conductelor, care pornea de la bazinele noi de apă de 5000 mc, pe latura sudică a strazii I. I. Russu, pe o suprafaţă de cca 300 m s-au surprins mai multe ziduri din piatră legate cu mortar, care atestă prezenţa unor construcţii, un pavaj din căramizi, un drum din pietriş lat de cca 7 m (perpendicular pe drumul care iese din porta decumana), un cap de statuie din calcar frumos lucrat (probabil Jupiter), vase din sticlă fragmentare, ace de par din os şi obiecte din os prelucrate parţial, un cap de teracotă si numeroase fragmente ceramice din epoca romană. Ca urmare a acestor descoperiri prin H.C.L. nr. 12 din 31.01.2013 s-a extins zona de protecţie arheologică din municipiul Turda, iar terenul arabil de la vest de rezervaţie a fost cartografiat ca sit în apropierea castrului legionar. Prin urmare, terenul la care facem referire este amplasat într-un punct bine cunoscut pe harta arheologică a Potaissei romane, unde probabil erau canabae-le corespunzătoare castrului legiunii V Macedonica, acestea nefiind deocamdată atestate epigrafic.
În anul 2015 şi 2016 Muzeul de Istorie Turda a efectuat cercetări
arheologice preventive pe terenul în discuţie.
În urma săpăturilor executate manual s-a surprins o aglomerarea de pietre pe latura nordică a edificiului, remarcat pe ortofotoplanul din anul 2005.
Baza de calcar, precum şi monumentul masiv din calcar – pilastru ori lintel – decorat sugerează dimensiunile impunătoare ale construcţiei. Prin extinderea săpăturilor în această zonă s-a surprins nivelul de dărâmătură. Aglomerarea de pietre din calcar de la Sănduleşti şi prezenţa materialului tegular (ţigle, fragmente de olane şi cărămizi) descoperite în suprafaţa din preajma pilastrului şi a bazei din calcar, indică materialele din care era construită clădirea. De asemenea s-a recuperat o mare cantitate de material arheologic, precum un sfeşnic din bronz cu trei picioruşe, fragmente de vase ceramice romane, o aplică din bronz traforată cu motiv pelta etc.
În apropierea acestui edificiu, spre capătul nordic al parcelelor menţionate, există şi alte construcţii, aliniate de ambele părţi ale drumului roman care ieşea prin porta decumana a castrului, surprinse arheologic atât în cadrul supravegherilor din anul 2006, cât şi în cadrul cercetărilor preventive din luna august 2016.
Cel mai probabil zidurile au fost construite în opus incertum şi opus mixtum legate cu mortar, iar pilastrul descoperit este din piatra de calcar cu muluri.

Secvenţa stratigrafică se prezintă astfel:
1. 0 – -0,15/-0,20 m: strat humus modern, conţinând sporadice materiale arheologice, antrenate de mai jos prin arare;
2. – 0,15/-0,20 – 0,45/-0,55 m: pământ afânat cu elemente de construcţie – nivel de dărâmătură;
3. -0,45/- 0,55 – 0,75 m: strat pământ negru cenuşiu conţinând un bogat material arheologic – nivel de cultură.
4. – 0,75 – 0,85: strat de pământ negru cleios, steril din punct de vedere arheologic.