Biserică de lemn
|
Epoca modernă
(1781)
|
|
|
Pentru biserica de lemn a localităţii Ulciug se consideră ca an al edificării anul 1781, înscris pe o icoană. Petri Mór afirmă că o biserică greco-catolică exista în 1733, afirmaţie contrazisă de conscripţiile bisericilor româneşti din 1733 şi 1760, în care comunitatea românească din Ulciug apare ca neavând biserică. Ulterior, pe lista conscripţiei militare din 1797, în Ulciug apar preotul român Pop Nicolae - "Pap Nyikuláj oláh" şi cantorul român Pop Zaharia - "Pap Zaharia oláh"; existenţa în sat a unui preot şi a unui cantor indică şi existenţa unei biserici. De altfel, biserica apare pe ridicarea topografică iosefină (executată între 1769 şi 1773) pe poziţia ei de azi. Iată, deci, că exista aici o biserică anterior anului 1781, ridicată ulterior anului 1760. Este posibil ca imediat după conscripţia din 1760 să se fi construit o biserică şi ea să fi fost înlocuită în 1781; o asemenea biserică ar fi trebuit înlocuită în doar 20 de ani numai dacă ea ar fi devenit neîncăpătoare - deci, ar fi fost o biserică foarte mică - sau dacă ar fi ars. Pe lângă aceste variante, credem că este posibil şi să fie vorba despre aceeaşi biserică, căreia să i se fi adăugat târnaţul şi turnul în 1781, cu refacerea totală a acoperişului. Biserica este construită pe plan dreptunghiular cu absidă poligonală cu cinci laturi. Este acoperită cu şiţă; turnul cu foişor este acoperit cu fleşă cu patru turnuleţe. Târnaţul este dispus pe toată lăţimea faţadei scurte dinspre vest, în zona intrării şi a fost construit ulterior bisericii; tot de aici se asigură accesul în turn. Biserica pare a fi fost construită de acelaşi meşter care a construit bisericile din Orţîţa şi Bicaz, judecând după asemănările între aceste trei biserici. Ancadramentul uşii de intrare este decorat cu motivul frânghiei şi crucea. Consolele stâlpilor sunt incredibil de frumos cioplite, sub forma unor capiteluri cu ornamentică florală. Grinda este decorată cu model "tablă de şah" în relief. Decoraţiuni sculptate foarte frumoase sunt şi cele realizate deasupra ferestrelor de pe faţada sudică - motive geometrice şi florale. Pe faţada sudică şi pe peretele altarului sunt fixate cruci de lemn, aşezate pe talpă şi prinse în pereţi; una dintre ele este bogat decorată, fără inscripţii; două sunt simple şi fără inscripţii, iar cea de-a treia este simplă şi poartă inscripţia: "A reposat domialui Demetrie Topa Dorolţ preotu Anu 1870 23/2". Aşadar, acestea sunt cruci în memoria preoţilor decedaţi care au slujit biserica în timpul vieţii. Pe peretele exterior al naosului este inscripţionat anul 1935 - probabil anul unor lucrări de reparaţii. Interiorul bisericii este pictat de un autor necunoscut; se pare că portretul său se află printre păcătoşii aruncaţi în Iad, în scena Judecăţii de Apoi. Pictura este surprinzător de bine păstrată. Bolta semicilindrică e susţinută de nervuri sculptate şi pictate. A fost reabilitată în 2006-2007 prin efortul comunităţii locale.
În prezent, se află în stare bună; totuşi, se poate observa o deviere a fleşei de la poziţia verticală, fapt ce poate indica probleme structurale ce ar trebui investigate. Această deformare
structurală ar putea fi o dovadă că turnul a fost construit ulterior bisericii. În partea de sud a bisericii, între corpul bisericii şi drum se află o „cruce celtică”, asemănătoare celor din Horoatu Crasnei, Motiş şi Nadiş.
Hramul bisericii, aşa cum apare el în LMI, este eronat; biserica poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului". |
SJ-II-m-A-05138
|