A fost construită în anul 1896, durata de execuţie a lăcaşului de cult fiind de doar trei luni. Clădirea destul de sobră, în stil neoclasic, are dimensiuni reduse, şi un turn de 17 metri.
Nu se cunosc prea multe despre acest lăcaş de cult, deoarece arhiva bisericii a fost distrusă după Al Doilea Război Mondial. Unele documente vorbesc despre comunitatea reformată din Valcău de Jos încă de la 1673. În imediata apropiere a actualei biserici se găsea o veche casă de rugăciune
fără turn, cu structură din lemn şi chirpici şi sprijinire pe piloţi datorită inundabilităţii terenului. Enoriaşii (a căror casă parohială a fost construită la 1883), au vândut 23 pogoane de pădure în vederea obţinerii de fonduri. Reparată în mai multe rânduri, clădirea a fost ultima dată renovată la interior şi exterior cu ocazia centenarului.