Pe locul numit „Gruiul Darului” se află patru tumuli cercetaţi în 1887 de S. Fenichel. Unul a fost săpat în întregime, iar prin ceilalţi s-au practicat şanţuri. Tumulul, săpat în întregime, avea o formă alungită de 27 m lungime, 10,5 m lăţime şi 2,90 m înălţime. În interior prezenta două straturi boltite de piatră, cel inferior era alcătuit din pietre mici, celălalt era compus din blocuri mari. Între cele două învelişuri de pietre s-au găsit oseminte umane împrăştiate, provenind de la vreo cinci schelete. Sub stratul inferior, format din pietre mici, s-a dat peste un schelet chircit de copil, cu craniul dolicocefal, având lângă craniu o ceaşcă de lut. La 0,50 m sub acest schelet s-au descoperit alte două schelete chircite, orientate cu capul spre N şi având, de asemenea, lângă cap, câte o ceaşcă de lut. În mâna dreaptă a unuia din aceste schelete se afla un „vârf de piatră şlefuită”. În masa tumulului s-au constatat fragmente ceramice de tip Coţofeni şi o daltă de piatră. Se mai menţionează şi „vase cu picior ornate cu triunghiuri incise”.