Cercetare de diagnostic arheologic desfășurată în septembrie 2018 în baza autorizației de diagnostic nr. 270/5.07.2018. Au fost executate 7 secțiuni realizate mecanizat. Stratigrafia se prezintă în felul următor. Între 0 și -0,2 m a fost identificat nivelul vegetal și un nivel de cultură deranjat de lucrările agricole; între -0,2 m și -0,9 m a fost identificat un nivel de cultură caracterizat printr-un sediment brun pigmentat cu lut ars și cărbune; între -0,9 și -1 m adâncime a fost identificat sterilul arheologic. Secțiunea S34, orientată nord–sud, surprinde o stratigrafie clară, cu un nivel vegetal brun‑cenușiu afânat, urmat de un nivel de cultură bine conturat, pigmentat cu cărbune, lut ars și fragmente ceramice, iar în partea inferioară un sediment brun‑gălbui compact, steril arheologic. În acest cadru au fost identificate patru complexe: un șanț dreptunghiular (Cx1), vizibil în ambele profile, cu umplutură brun‑gălbuie compactă pigmentată cu lut ars; o groapă de stâlp circulară (Cx2), cu diametrul de 0,24 m și umplutură brun‑gălbuie închisă, compactă, cu cărbune și lut ars; o groapă menajeră (Cx3) în care fragmentele ceramice provin de la un vas spart pe loc, vizibil doar în profil; și o groapă menajeră ovală (Cx4), cu umplutură puternic pigmentată cu cărbune, lut ars și ceramică, ale cărei dimensiuni nu au putut fi stabilite. În S35, tot pe direcția nord–sud, stratigrafia reia structura generală a sitului, cu un nivel vegetal deranjat de lucrări agricole, un nivel de cultură brun‑cenușiu închis cu cărbune și lut ars și un strat steril brun‑gălbui. Singurul complex, o groapă menajeră (Cx1) surprinsă doar în profilul vestic, prezintă o umplutură foarte bogată în cărbune și lut ars, indicând evacuarea resturilor rezultate din activități domestice sau dintr‑o zonă de ardere. Secțiunea S36 prezintă un nivel de cultură mult mai gros, pigmentat intens cu chirpici ars, cărbune și ceramică, sugerând o zonă de locuire afectată de incendii sau de prăbușirea unor structuri din lut. În acest context apar patru complexe: două gropi menajere (Cx1 și Cx2) care se continuă în afara secțiunii, o groapă ovală de aproape un metru (Cx3), neinvestigată, și o groapă menajeră dreptunghiulară (Cx4), surprinsă doar parțial în profilul vestic. Densitatea complexelor și pigmentarea puternică a stratului de cultură indică o zonă intens utilizată. În S37, orientată NV–SE, stratigrafia include un nivel de cultură compact, argilos, pigmentat cu chirpici ars, cărbune și concrețiuni calcaroase, posibil rezultat al prăbușirii unor structuri sau al unor activități domestice repetate. Lipsa complexelor clar conturate sugerează o zonă marginală a locuirii, dar materialul arheologic confirmă continuitatea activităților umane. Secțiunea S38, orientată nord–sud, prezintă un nivel de cultură gros, pigmentat cu lut ars și cărbune, urmat de un strat steril brun‑gălbui. Singurul complex, o groapă menajeră ovală (Cx1), nu a fost cercetat, dar dimensiunile reduse și umplutura pigmentată indică o groapă de deșeuri domestice. În S39, stratigrafia reia structura generală, cu un nivel de cultură bine definit între –0,30 și –0,80 m. Complexul identificat (Cx1), surprins doar prin materialul ceramic, se continuă în ambele profile, sugerând o groapă menajeră de mari dimensiuni sau o zonă de activitate domestică extinsă. În S40, nivelul de cultură brun‑cenușiu închis, pigmentat cu cărbune și lut ars, se dezvoltă între –0,20 și –0,70 m, fiind suprapus de un strat vegetal și urmat de un strat steril. Lipsa complexelor poate indica o zonă de tranziție între două nuclee de locuire, dar materialul arheologic confirmă prezența unei activități umane constante.

Cercetările s-au desfășurat între 4 - 25 octombrie 1989, precedând lucrările realizate de IELIF Gorj. Cercetările arheologice din 1988–1989 de la Poarta Luncii–Vierșani au fost precedate de o serie de descoperiri întâmplătoare, apărute în urma lucrărilor agricole pe lotul lui Șerbu Constantin, unde fragmente ceramice erau aduse constant la suprafață. Tocmai această situație a determinat deschiderea primei secțiuni la marginea extremă a zonei cu material arheologic vizibil, pentru a verifica dacă există un strat de cultură coerent și eventuale complexe Numărul de secțiuni a fost stabilit progresiv, în funcție de rezultatele obținute. Prima secțiune, orientată est–vest, avea 10 × 1 m și a surprins la 0,95 m adâncime un bordei bine delimitat printr-un strat consistent de lipitură, precum și o vatră de foc cu dimensiunile 0,65 × 0,58 m, pe care se aflau un suport de frigere și un topor de piatră fragmentar. A doua secțiune, de 12 × 2 m, a fost trasată la circa 12 m distanță, tot est–vest, pentru a verifica continuitatea stratului de cultură și pentru a observa diferențele produse de arătura mecanizată, care deranjase puternic stratigrafia în unele porțiuni. Metodologia a combinat observația stratigrafică atentă cu identificarea complexelor prin diferențele de culoare și consistență ale solului. Stratul de cultură Verbicioara IV apărea la 0,28 m și avea o grosime de aproximativ 0,25 m, sub care se afla un nivel steril de argilă maroniu–gălbuie. În secțiunea II au fost identificate o groapă menajeră coborând până la 0,68 m, două locuințe de suprafață slab conservate, vetre, chirpici ars, o fusaiolă și numeroase fragmente ceramice. În extremitatea vestică a aceleiași secțiuni a fost trasată o casetă de 8 × 8 m, unde s-au descoperit urmele unei locuințe de suprafață pe o platformă de lipitură de 2,8 × 3,6 m, cu fragmente ceramice, cărbune și un bogat inventar osteologic. Descoperirile arheologice sunt caracteristice culturii Verbicioara faza IV: ceramică lucrată cu mâna, variată ca pastă și degresanți, vase mari cu pereți groși, cești cu toartă, conuri cu gură oblică, urne tronconice, decor incizat sau realizat prin impunsături succesive, brâuri alveolate, motive în zigzag, S-uri, triunghiuri hașurate, cercuri concentrice. În bordeiul din prima secțiune au fost găsite un suport de frigere și un topor de piatră, iar în locuința din secțiunea II un topor–ciocan cu tub de înmănușare, o secure de piatră și lame de silex. Toate acestea confirmă caracterul domestic al așezării și apartenența ei la epoca bronzului.

Cercetarea arheologică s-a desfășurat între 25 septembrie - 10 octombrie 1988, precedând lucrările realizate de IELIF Gorj.