Aşezarea a fost identificată în partea sudică a sitului, pe terasa joasă formată de meandrele râului, întinzându-se până la 100 la vest de marginea pădurii Vlădiceasca. Ocupă o suprafaţă de aproximativ 4 ha. Fragmentele ceramice sunt majoritatea din pastă cenuşie, fină, lucrată la roată, cu suprafaţa corodată, iar la cele din pastă aspră, cenuşie, se mai păstrează decorul din benzi orizontale de striuri.

Aşezarea de secol X suprapune parţial aşezarea din secolele III - IV p. Chr., în partea ei de N-V, către care în periegheza din 1987 s-au constatat, pe rigolele brazdelor de arătură orientate NS, la cca 30 m distanţă de apă, pe panta domoală, resturile deranjate a două cuptoare de redus minereul de fier. Fiecare urmă se întindea pe o lungime de cca 20 m şi conţinea pe suprafaţa ei multă zgură, chirpici şi fragmente ceramice. Distanţa dintre cele două cuptoare era de 15 m. Ceramica din această aşezare cu suprafaţa de 12 m provine în general de la oale-borcan din pastă aspră, decorată cu benzi de striuri orizontale şi în val. Pe un fragment de oală cenuşie-negricioasă s-a constat prezenţa decorului în reţea, realizat prin lustruire.

Urme rare ale acestei aşezări se găsesc şi pe malul drept al râului.