Mănăstirea minorită a fost ridicată de ordinul Minorit stabilit la Aiud în perioada 1726-1727. Edificiul a fost construit din piatră şi cărămidă în perioada 1728 -1763, de către călugări ai ordinului minorit. Turnul, construit iniţial până la nivelul acoperişului, a fost supraînălţat în anul 1896. Mănăstirea minorită din Aiud poartă hramul Sf. Elisabeta de Turingia.
Biserică orientată pe axul est-vest, cu o singură navă alungită, împărţită în 3 travee, prin şiruri de pilaştri plasaţi pe laturile lungi, care se sprijină pe dublouri semicirculare. Traveele au şi ele bolţi semicirculare. Sanctuarul este separat de navă prin printr-un arc triumfal, iar pe partea nordică a sanctuarului se găseşte sacristia.
Biserica are un turn modificat în anul 1896, construit de Kovrig Antál ce se sprijină pe exterior pe peretele frontal vestic şi în interior pe doi pilaştri, din spaţiul navei, separând antreul de nava propriu zisă. Deasupra antreului sunt două rânduri de tribune şi amplasată orga din 1789.

Claustrul este parte a ansamblului denumit Mănăstirea minorită din Aiud. A fost construită între anii 1728-1763.