Au fost identificate fragmente ceramice, de chirpici arşi, zgură nemetalică (cel puţin aparent), resturi osoase de mamifere.

La prima sa atestare documentară, la 30 noiembrie 1635, satul Tătărăi este pomenit prin calitatea de martor la o tranzacţie a lui Drume ot Tătărăi (DRH B, XXV, doc. 172, p. 180). La 1 aprilie 1636 este întărită cumpărarea ţigăncii Stana de către jupan Dumitru vel vistiar (...) de la Dionisiia călugăriţa şi de la nepoţii ei, Dumitru postelnicul şi Stan de la Tătărăi, din judeţul Ialomiţa (DRH B, XXV, doc. 244, p. 256). La 10 noiembrie 1636 era întărită de către Matei Basarab mănăstirii din Slobozia ocină la Fundeni, în judeţul Ialomiţa, de lângă Periaţi şi de lângă Tătărăi (DRH B, XXV, doc. 412, p. 456). Fundeniul trebuie căutat, fireşte, tot în zonă, poate pe malul actualului Lac Fundeni.
Satul Tătărăi este amintit în situaţii similare şi ulterior.
Demn de remarcat este faptul că pe harta primei ridicări topografice austriece (1790), Tătărăi nu este reţinut (ar fi fost amplasat la intersecţia a patru foi de hartă), deşi pe Harta teatrului războiului din Europa, în anii 1828 şi 1829. Provinciile Moldova, Valahia şi Basarabia (sau Harta rusă, publicată în 1935 şi 1853) este amplasat imediat la sud de Lacul Fundata.
În momentul măsurătorilor (1856) pentru a doua ridicare topografică austriacă, satul nu mai exista, în zona sa fiind figurat un han.