Cea mai timpurie cetate medievală surprinsă este prevăzută cu zid de piatră, dispus pe plan rectangular cu patru turnuri de colţ şi un turn de poartă pe latura de sud. Cetatea a fost construită, potrivit unei inscripţii, în anul 1486, de către Bartolomeu Drágfi. Rolul militar al cetăţii a fost pierdut după anul 1565, după mai multe asedii.

Peste solul viu a fost identificat primul nivel de locuire al actualului perimetru al cetăţii, aparţinând epocii bronzului. În 1998 a fost cercetată şi o groapă menajeră de formă ovală, uşor adâncită în lutul roşcat cu un conţinut bogat ceramic şi chirpici, databilă din etapa mijlocie a epocii bronzului.

Localitatea Ardud apare prima dată în sursele scrise în prima jumătate a secolului al XIII-lea, ca şi domeniu regal. Pe parcursul secolului al XIV-lea, localitatea, împreună cu domeniu, ajunge în posesia familiei nobiliare Drágfi. Membrii familiei au iniţiat construcţia unei reşedinţe fortificate în Ardud în anul 1444, când Nicolae, fiul lui Drag a obţinut privilegiu regal de a ridica o fortificaţie din lemn. Până în momentul de faţă însă nu sunt cunoscute urme ale acestei fortificaţii.

Fortificaţia de sec. XV-XVIII, care s-a suprapus peste cetatea medievală de sec. XIII, a şters urmele vechii cetăţi medievale.

Domeniul Ardud a ajuns în posesia familiei nobiliare Károlyi în 1711. Contele Alexandru Károlyi a iniţiat refacerea edificiului sub formă de castel în stil baroc cu scopul de a crea o reşedinţă. Noul castel din punct de vedere morfologic a urmărit planimetria cetăţii medievale. Castelul a început să se degradeze pe parcursul secolului al XVIII-lea, ceea ce a dus în timp la prăbuşirea corpurilor de locuire şi a turnurilor nordice.