Stratul arheologic al staţiunii are o grosime de 3,5 m şi cuprinde şapte iar şase dintre ele se referă la două aşezări eneolitice succesive, numite de G. Childe Ariuşd I şi Ariuşd II. Cele două aşezări sunt marcate prin cele două straturi de vălătuci arşi şi de vetre. F. Lázló nu a găsit deosebiri importante şi a tras concluzia că aparţin aceleiaşi culturi, înrudită cu cultura Cucuteni.
Locuinţele erau de suprafaşă, de formă patrulateră, orientate N-S. Construite din pari de lemn înfipţi în pământ şi uniţi prin grinzi transversale, acestea erau acoperite cu paie şi trestie. Interiorul lor a fost împărţit în două încăperi. În cele două aşezări s-au constatat numeroase vetre cu marginile înălţate şi cuptoare de formă conică, simple, înalte de cca. 0,60-0,70 m şi cu un diametru de 1,40-1,70 m. S-au descoperit şi gropi de forme diverse forme mai ales în stratul inferior de vălătuci arşi (Ariuşd II) în care s-au găsit resturi de vetre, cioburi, cărbuni, cenuşă, oase de animale. Staţiunea era apărată (în faza Ariuşd I) prin două valuri longitudinale, paralele şi întărite cu palisadă.
Inventarul aşezărilor constă în obiecte de piatră, de os, de metal, de lut ars, vase si fragmente de vase.
Ceramica de la Ariuşd era lucrată cu mâna şi a fost împărţită în trei categorii: ceramică monocromă, ceramică fină bicromă (neagră ori brun roşcată), ceramică tricromă (alb, roşu, negru). În afară de vase s-au descoperit şi linguri, figurine antropomorfe (feminiatea steatopigă), figurine zoomorfe, obiecte de utilitate sau poadoabe. Figurinele masculine sunt foarte rare, un exemplu fiind o figurină reprezentând un bărbat şezând pe un postament, din care se mai păstrează partea inferioară.

La suprafaţa staţiunii eneolitice s-au găsit fragmente ceramice ornate cu impresiuni de sfoară şi un târnăcop cu braţe opuse.