Clădire de formă dreptunghiulară (20 x 11 m), orientată pe direcţia nord-est – sud-vest ce era definită de patru ziduri, constituite din piatră de râu legată cu pământ. Aceasta era acoperită cu tegulae şi imbrices, aşa cum indică numărul mare de material tegular (fragmentar) răspândit pe toată suprafaţa clădirii. Cel mai probabil că elevaţia era din material perisabil (lemn), fapt confirmat şi de descoperirea de resturi de bârne carbonizate natural precum şi de numărul de obiecte din fier folosite la îmbinarea lemnelor (cuie şi piroane).

Şapte locuinţe, trei vetre/cuptoare de exterior şi o groapă de provizii. Locuinţele sunt semi-adâncite, de formă patrulateră cu dimensiuni cuprinse între 2,60–3,57 m lungime şi 1,65–3 m lăţime. În interiorul unora dintre ele au fost descoperite instalaţii de combustie, amplasate în general într-unul dintre colţuri. Lipsa unor astfel de instalaţii, în unele dintre locuinţe, poate fi explicată prin existenţa vetrelor/cuptoarelor de exterior.

Şanţuri de desecare care traversează situl, suprapunând stratigrafic, atât clădirea din epoca romană, cât şi locuinţele medievale.