Biserica a fost ridicată, conform istoricului de artă Gheorghe Balş, în 1774. Aceasta a funcţionat până în 1863 ca biserică a Mănăstirii Berzunţ, înfiinţată în 1570 de către domnitorul Moldvei Bogdan Lăpuşneanu, fiul lui Alexandru Lăpuşneanu.
După 1863, biserica a funcţionat ca biserică de mir a satului Berzunţi.
Biserica are lungimea 23 m, lăţime de 10 m, înălţimea la coamă de 10 m, înălţimea la turla de pe naos de 20 m.
Biserica are un plan dreptunghiular, cu absidele laterale dreptunghiulare, foarte puţin decroşate (0,50 m). Este compartimentată în pronaos, deasupra căruia se ridică un turn clopotniţă, pronaos, naos, cu o turlă, şi altar. Pridvorul are o formă pătrată, cu intrarea pe latura sudică, prezentând pe peretele vestic două ferestre, iar pe peretele nordic cu o scară de formă circulară, care duce în turnul-clopotniţă.
Este boltit în boltă mănăstirească, cu penetraţiuni, care recad pe mici console profilate. Deasupra sa se ridică turnul-clopotniţă, de formă pătrată, cu un singur cat, şi cu ferestre dreptunghiulare, terminate în arc la partea superioară. Pe fiecare latură găsim şi câte două lezene. Intrarea în pridvor se face printr-o uşă de formă dreptunghiulară la exterior, cu un chenar în muluri, pentru ca la interior intrarea să prezinte la partea superioară un arc în acoladă frântă.
Aceeaşi formă are şi uşa dintre pridvor şi pronaos, care are o formă dreptunghiulară, cu lungimea de 4 m. Este separat de naos printr-un perete susţinut de doi stâlpi dreptunghiulari, cu muchiile luate, aşezaţi pe un soclu masiv. La partea superioară, stâlpii, care prezintă capiteluri de mari dimensiuni, sunt uniţi prin arcuri în acoladă frântă.
Pe pereţii laterali se află câte o fereastră, care la interior prezintă, de asemenea, arcuri în acoladă frântă.
Pronaosul este boltit în calotă sferică.
Naosul are o formă pătrată, lărgimea absidelor laterale fiind de 2,6 m. Pe mijlocul absidelor se află câte o fereastră dreptunghiulară, care la interior se termină la partea superioară în aceleaşi acolade frânte.
Deasupra naosului se ridică o turlă octogonală, cu colonete la unghiuri, prezentând o bază stelată cu 12 vârfuri şi o a doua bază pătrată, împodobită cu arcaturi de un slab relief. Pe patru dintre laturi se găsesc câte o fereastră îngustă, cu arc semicircular la partea superioară, pentru ca pe celelalte patru laturi să găsim mici contraforturi.