Cele şapte segmente ale acestui drum identificate până în prezent între Surducu Mare şi Berzovia totalizează nu mai puţin de 12 kilometri, reprezentând aproximativ 46% din lungimea totală a traseului, estimată la aproximativ 26,5 kilometri. Pe baza informaţiilor disponibile în literatura de specialitate, a caracteristicilor topografice ale zonei în cauză şi a rezultatelor cercetărilor de teren, se poate afirma că cele şapte segmente identificate între Berzovia şi Surducu Mare aparţin drumului imperial roman de-a lungul limesului vestic al Daciei, care lega Lederata de Tibiscum.
În ceea ce priveşte stabilitatea structurii, trebuie subliniat faptul că, dincolo de tehnica de construcţie propriu-zisă, cei doi factori determinanţi sunt geologia şi topografia zonei pe care o traversează. Din acest motiv, în cazul drumurilor romane, acolo unde era posibil, se alegeau zonele mai înalte, deoarece acestea erau mai puţin expuse riscului de alunecări de teren, inundaţii sau îmbibare cu apă. Cu toate acestea, în cazul în care drumurile trebuiau să traverseze sau să urmeze cursul unei văi, traseul evita în general zonele cele mai joase, preferând în schimb terasele sau pantele uşoare. Cea mai mare parte a traseului traversează dealurile Dognecea. Aceste dealuri, compuse din marnă, nisip şi pietriş pannonian, sunt caracterizate de creste netezite acoperite cu argile pleistocene. De exemplu, în secţiunea dintre Surducu Mare şi Berzovia, cea mai mare parte a traseului traversează dealurile Dognecea. Aceste dealuri, compuse din marnă, nisip şi pietriş pannonian, sunt caracterizate de creste netezite acoperite cu argile pleistocene. În această secţiune, pe cea mai mare parte a lungimii sale, drumul a urmat primele terase de pe partea dreaptă a pârâurilor Ciornovăţ şi Gârlişte. La nord de Bocşa, până la Berzovia şi Ramna, drumul intră în Câmpia Bârzava, traversând lunca râului cu acelaşi nume. Această zonă, compusă geologic din depozite fluviale acoperite de argile pleistocene, este marcată de terasele fragmentate ale Bârzavei, tăiate de numeroase pâraie mici. În acest sector, traseul drumului asfaltat urmează o linie apropiată de zona de contact dintre lunca râului şi prima terasă de pe partea stângă a acestuia.
Având aceeaşi preocupare pentru asigurarea stabilităţii terenului, topografii au luat în considerare panta traseelor alese (înclinaţia drumului), nu numai pentru a menţine valori optime pentru urcare şi coborâre, ci şi pentru a reduce fluctuaţiile repetate. Ca urmare a acestor preocupări, au fost necesare doar trei modificări semnificative ale profilului vertical pe întreaga secţiune luată în considerare. Astfel, după ce a urcat de la aproximativ 190 la 238 de metri altitudine între Surducu Mare şi Doclin, drumul coboară apoi destul de gradual până la aproximativ 137 de metri înainte de a intersecta râul Bârzava, pentru a urca din nou la aproximativ 200 de metri nord de Berzovia. În datele statistice, aceste valori arată că, deşi panta maximă atinge aproape 13%, panta medie rămâne aproape de 2%.
Se poate observa, de asemenea, o preocupare constantă în ceea ce priveşte alinierea traseului. Ca regulă generală, se poate spune că drumul urmează, în general, direcţia principală de avansare. Schimbările de direcţie apar în principal pe înălţimi, de unde linia de avansare poate fi uşor urmărită pe distanţe lungi. De cele mai multe ori, traseul urmează aliniamente lungi, care se întind pe mai mulţi kilometri. Cu toate acestea, acolo unde terenul impunea schimbări mai frecvente de direcţie, acestea au fost înlocuite cu aliniamente mai scurte, legate între ele prin curbe largi, uşor conectate. Un astfel de caz, documentat de-a lungul traseului în cauză, este segmentul dintre Bocşa şi Berzovia. Astfel, imediat după intersecţia cu drumul naţional DN 58B, drumul roman continuă spre nord pe o distanţă de aproximativ 0,40 km, ajungând la pârâul Gârlişte. După traversarea acestui pârâu, drumul virează uşor spre nord-vest şi continuă în această direcţie pe o distanţă de aproximativ 1,80 km, până când întâlneşte Valea Moscodin. După traversarea acestei văi, drumul virează din nou spre nord-nord-est şi continuă în această direcţie pe o distanţă de 2,75 km, înainte de a „dispărea” la aproximativ 0,5 km sud de punctul în care râul Bârzava virează spre vest pentru a intra în câmpia cu acelaşi nume.