Ridicată între 1698-1699, biserică de zid, iniţial mănăstire apoi schit (1742), devine biserică de enorie (parodie) la 1864. Biserica are un plan clasic, trilobat, cu naosul şi pronaosul lărgite. Intrarea se facea prin latura de vest, printr-un privdor brâncovenesc susţinut de şase coloane din piatră frumos sculptate. Iniţial, biserica avea două turle, turla cea mai mare, cea de pe pronaos îndeplinind şi rolul de clopotniţă. Constructorul a realizat un perete între pridvor şi pronaos de 1,2 metri grosime, ce ascunde şi scara de acces către clopotniţă, eliminându-se astfel o scară exterioară sau o altă turlă (soluţie ingenioasă dar proastă într-o zonă seismică). Dimensiunile armonioase ale bisericii (22 metri lungime, 5.36 m şi 4.60 m), diametrul turlelor, lungimea altarului de 3.20 m, înălţimea pereţilor de 6.70 m, 22 m înălţimea până în vârful crucii de pe turla mare, conform arhitectului Ghica Budeşti), împreună cu sculptura în lemn şi piatră şi pictura murală au făcut din biserica schitului Bordeşti o mică bijuterie. Sunt remarcabile realizările meşterilor sculptori, similare cu cele de la Sinaia şi Stavropoleos, de pe coloanele din pridvor şi dintre pronaos şi naos sau de la ancadramentele ferestrelor, constând în dantelărie spiralică, formată din vreji, flori şi fructe specifice.

Biserica a cunoscut etape succesive de consolidare efectuate în cursul secolului XIX. Cutremurele din sec. al XIX-lea afectează grav ansamblul monahal care este părăsit de călugări după secularizarea averilor mănăstireşti făcută de Al. I. Cuza.