Biserica „apare în Conscripţia lui Klein şi a fost construită, probabil, la sfârşitul secolului al XVII-lea”. Este opera cunoscuţilor meşteri lemnari de pe Valea Agrijului, „cu o îndelungată cunoaştere şi practică a artei construcţiilor în lemn atât de bogată în tradiţia poporului nostru.”
Bisericuţa urmează regulile şi proporţiile acestui gen de lucrări cu bârne cioplite aşezate orizontal, legate în cununi şi îmbinate la colţuri cu cheutori bine întărite în coadă de rîndunică. Regăsim cunoscutul motiv al „frânghiei” care încinge ca un brâu exteriorul
bisericii. Acelaşi motiv încadrează uşa de la intrare. Pe latura de sud, naosul e despărţit de pronaos. „Arcul transversal al bolţii naosului, pornit în console profilate, este decorat cu o
salbă de rozete însoţită de chenare din linii frânte. Regăsim decoraţii inspirate de semnul soarelui – rozeta. Pereţii stau pe tălpi masive de lemn, aşezate pe piatră.
Planul absidei este pătrat, model care atestă o dată în plus vechimea edificiului.
Învelişul interior al pronaosului este un plafon orizontal din scânduri, în timp ce învelişul naosului este potrivit tradiţiei o boltă semicilidrică sprijinită pe arcuri-nervuri pornind de pe consolele interioare. Bolta altarului este lucrată în mod asemănător. Elementele decorative ale bisericuţei sunt: „frânghiile”, rozetele, denticulii, profile cu elemente simetrice, arce şi
bârna de pe centrul bolţii. Pe latura de sud întâlnim prispa, cu umeri pătraţi, ciopliţi şi decoraţi la mijloc din trei „toruri suprapuse” (Biserici de lemn din Sălaj, 2008 p. 42-43).
Turnul este scund, cu foişor, supraînălţat de o fleşă zveltă. El este plasat la vestul construcţiei, făcând corp comun cu biserica, sprijinit de grinzile masive ale pronaosului.
Aşezarea pe deal cere o oarecare osteneală a celor ce vin aici, ca la o chemare pentru curăţenie, rugăciune şi frumuseţe.