S-a constatat în timpul cercetărilor din 1986 că biserica ce urma să fie translată fusese ridicată în anii reconstrucţiei din 1934-1936 peste fundaţiile şi o mică porţiune din elevaţia unei biserici mai vechi, tot în formă de navă, zidită în anul 1818, conform izvoarelor scrise. Zidurile în elevaţie ale acestei biserici, având 0,90 m grosime, din cărămidă de 0,24 x 0,13 x 0,04 m cu rosturi de 0,02 x 0,03 m din mortar friabil, se aflau la cote variind între -0,60 m între pronaos şi pridvorul închis şi -0,80, -0,95 m în părţile laterale şi spre altar. Variaţia cotelor păstrate se datora probabil stării diferite de conservare a zidăriei, în momentul reutilizării lor ca fundaţie pentru biserica actuală.

Au fost înregistrate câteva morminte in situ, precum şi reînhumări legate de perioadele de funcţionare ale bisericilor construite în anii 1756 şi 1818.

În interiorul bisericii din 1818 la adâncimea de 1,14-1,20 m au apărut zidurile unei biserici mai vechi, construite din cărămidă de 0,26 x 0,14 x 0,05 m legată cu mortar de var, care a fost identificată cu biserica construită de Ioniţă Croitorul în anul 1756. A fost păstrată în elevaţie pe circa 0,45 m de la nivelul ei ultim de funcţionare. Avea planul trilobat cu abside polifaţetate, cu gropniţă, pridvor şi turn clopotniţă pe latura nordică a pronaosului. Fusese pictată în frescă, resturile acesteia (partea inferioară a faldurilor realizate cu ocru, galben, maro şi negru), au fost identificate pe toată lungimea pereţilor, în pridvor şi în turnul-clopotniţă.

La baza fundaţiei bisericii din 1756, între fundaţiile acesteia şi ale bisericii din 1818 precum şi în exteriorul ei, pe ambele laturi s-a descoperit un şir de piloţi din stejar impermeabilizat, cu diametre cuprinse între 0,28 şi 0,35 m şi înălţimea de 1,65 m. Distanţa dintre ei era între 0,05 şi 0,15 m. La extragerea din pământ nu prezentau urme de descompunere. Aceştia fuseseră plantaţi în pământul mlăştinos cu mult timp înainte de construirea bisericii din 1756, afirmaţie bazată pe observaţia că unul din piloţi se află cu jumătate din diametrul lui sub fundaţie, suprafaţa aceasta fiind mai scundă cu 0,10 m decât cealaltă rămasă în exteriorul zidului.