Numele bisericii vine de la o icoană a Maicii Domnului îmbrăcată în argint aurit de către Filip Nicolau Argintarul la 1681-1682, aflată azi în naos, care ne vorbeşte de un lăcaş religios mai vechi, din lemn, ridicat, după părerea lui Nicolae Iorga
de ceauşul David Corbea (ofiţer al lui Constantin Brâncoveanu, de origine ardelean) în mahalaua cu acelaşi nume, având hramurile Adormirea Maicii Domnului şi Sfântul Nicolae. După distrugerea acestei biserici, Mihail Monahul (Macarie), fost logofăt în neamul Băbenilor, construieşte o nouă biserică tot din lemn şi chilii pentru femei de condiţie modestă. Conform pisaniei datate în 1786, a fost ridicată o a treia biserică de către Panait Băbeanu în 1784 şi sfinţită doi ani mai târziu. Cutremurul din 1838 îi produce daune semnificative, motiv pentru care este rezidită a patra oară de către Pană Băbeanu. În 1873 biserica este restaurată substanţial de către Elena Băbeanu după planurile arhitectului Alexandru Orăscu, în forma în care apare astăzi. La restaurarea din 1887-1889, i s-a adăugat pridvorul din faţă.