În anii 1920 se aflau în jurul bisericii Flămânda chiliile acesteia, care serviseră drept case pentru locuinţa personalului bisericii şi care în perioada menţionată au fost folosite drept case parohiale. Datează din jurul anului 1860, iar in 1920 deja erau complet ruinate.

Trei sondaje realizate la exteriorul bisericii în anii 1972-1974 cu ocazia restaurării bisericii au surprins 21 de morminte, dintre care doar două au putut fi atribuite perioadei când aici a funcţionat biserica de lemn (1766-1782). Cele 19 morminte ale bisericii de zid, conţineau două inele sigilare, 27 monede diverse, copci, nasturi, în general piese databile la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului XIX. Cele mai multe monede sunt de provenienţă austriacă, kreuzeri şi monedă divizionară, dar nu lipseşte nici moneda otomană.

Două brăţări din pastă de sticlă au fost descoperite întâmplător Ia 0,40 m, par să provină din inventarul unui mormânt de copil din secolul al XIX-iea, deranjat de înmormântări ulterioare.

Biserica a fost fondată în 1766 şi a fost construită din lemn de un anume Dimitrie, servind drept schit Mitropoliei, iar in 1782 a fost refacută din zid de către Istrate Vel Vornic şi Constantin Cretulescu, apoi ispravită de breasla croitorilor în 1800. Biserica a fost a breslei croitorilor în prima jumătate a secolului XIX. De-a lungul secolului XIX a fost reparată şi refăcută în mai multe rânduri. A fost renovată în 1928, 1972 şi 1983. Planul bisericii este simplu, cu un pronaos lărgit şi alungit, cu absidele poligonale la exterior, absida altarului având trei muchii şi circulare la interior.
Pe partea nordică, în zona pronaosului, se află un turn ce adăposteşte scara spre clopotniţă, având de asemenea un aspect poligonal la exterior. În partea de vest, vădit adăugat, se află un pridvor decorat cu elemente neoclasice.

Pe planul realizat de maiorului Rudolf Artur Borroczyn în anul 1852 lăcaşul de cult apare sub denumirea Saraka.