Biserica a fost ctitorită de Tatiana (Timotea) monahia, numită şi Hagi Dina (Dima) şi jupâneasa Smaranda, în 1726. În 1813 schitul a fost închinat ca metoc mânăstirii Ţigăneşti. Lăcaşul a fost restaurat în 1896 când i s-au pus turle de lemn, a fost rezugrăvită şi i s-a făcut tâmpla. Se înalţă nivelul de călcare în biserică cu 0,26 m renunţându-se la pavajul din dale de piatră în favoarea mozaicului. A mai fost restaurată după cutremurul din 1940 şi în anii 1955-1958 când au fost refăcute şi chiliile. La restaurarea din anii 1955-1958 se înalţă din nou nivelul de călcare în biserică cu 0,40 m, folosindu-se ca pardoseală iarăşi dale de piatră.
În cursul cercetărilor arheologice de salvare din 1982 au fost descoperite fragmente de frescă de la prima pictare a bisericii.

În anul 1982, biserica a fost translată la 245 metri distanţă spre est, fiind acum ascunsă în spatele aliniamentului de blocuri de pe bulevardul Libertăţii, pe Str. Mitropolit Antim Ivireanul nr. 47, în apropierea intersecţiei cu Calea 13 Septembrie. Biserica a fost primul monument mutat prin metoda translaţiei în Bucureşti, în cadrul lucrărilor de sistematizare comuniste.

Biserica a avut de la început şi chilii în jurul ei. Este numită de banul M. Cantacuzino ca mânăstire cu han. O catagrafie din 1805 consemna că avea în jur 15 odăi şi 5 chilii, plus casele cele înalte din faţa bisericii. La începutul secolului XX se mai păstra doar turnul clopotniţă, cuhnia şi trapeza de pe latura de răsărit.
În 1982 au fost descoperite sub aripa estică a incintei resturile fundaţiilor vechilor chilii construite la 1726. Zidurile cu lăţimea de 0,55 m, păstrate pe 0,30 m înălţime erau la aceeaşi adâncime ca şi fundaţia bisericii. Fuseseră zidite din acelaşi fel de cărămizi însă mortarul era friabil datorită cantităţii mai mici de var conţinute în compoziţie. Acesta pare să fi fost motivul deteriorării lor mai rapide.

Ansamblul a fost refăcut în anii 1955-1958 când cuhnia şi trapeza au fost înglobate într-un ansamblu unitar de clădiri nou construite, iar mânăstirea este repusă în funcţiune, însă în 1982 au fost demolate, în cadrul lucrărilor de sistematizare comuniste care vizau demolarea cartierului Izvor şi construirea Palatului Parlamentului.

În timpul cercetărilor arheologice efectuate înaintea translării bisericii, au fost descoperite mai multe morminte în interiorul bisericii, unele adăpostind oseminte de la mai mulţi indivizi, unii identificaţi a fi călugări. Înmormântările în interiorul bisericii încetează după refacerea din 1896.