Primele mărturii ale existenţei acestul lăcaş de cult vorbesc despre prezenţa unei biserici, probabil de lemn, încă din sec. al XVII-lea. Legenda vorbeşte despre un cioban transilvănean Nicolae care a fost nevoit să îşi sacrifice oile din cauza unei molime, iar cu banii strânşi în urma vânzării pieilor tăbăcite clădeşte prima biserică de lemn. În 1710 biserica este refăcută de Dima Tabacul şi popa Cozma. În 1864, conform pisaniei, biserica a fost refăcută din zid, printre ctitori fiind preotul Ştefan Popescu. Pe planul întocmit în anul 1789 de către Franz Purcel lăcaşul de cult apare sub denumirea Dima Tabacu, iar în cel realizat de R. A. Borroczyn în 1847 apare sub numele de Popa Cosma.