Biserica cu hramul Buna Vestire, denumită şi Biserica Sfântul Anton în amintirea bisericii dispărute din estul Pieţei Sf. Anton, este cea mai veche biserică cunoscută din Bucureşti, construită de domnitorul Mircea Ciobanul şi fii săi în secolul al XVI-lea, undeva între 1545-1559, ca biserică a curţii domneşti, pe locul unei biserici mai vechi din lemn. Biserica a cunoscut o serie de distrugeri şi refaceri de-a lungul secolelor, aspectul actual fiind cel realizat în urma restaurării coordonate de Comisia monumentelor istorice în anii 1928-1935, restaurare care reuşeşte să redea aproape integral forma originară.

Până în anii 1970, biserica a fost înconjurată de construcţii la sud şi la est.

În timpul restaurărilor din 1928-1935 au fost descoperite, la 13 m N de colţul de nord-vest al pronaosului, urmele unui cuptor atribuit de Horia Teodoru unei băi a Curţii domneşti.

În anul 2011 şi 2014 au fost efectuate săpături arheologice, în zona de acces în biserică şi pe latura vestică a terenului, lângă zidul Curţii Domneşti. În această zonă au fost descoperite patru fundaţii de zid ce făceau parte dintr-o construcţie anterioară contraforţilor zidului Curţii Domneşti (ridicaţi în timpul restaurărilor realizate de arhitectul H. Teodoru) şi tronsoane din traseele a patru conducte de apă din secolele XVIII-XIX. Printre materialele scoase la lumină menţionăm o ghiulea de piatră din secolul XVIII, mai multe fragmente ceramice din secolul XIX-lea şi un craniu uman antrenat de amenajările moderne.