S-au descoperit mai multe locuinţe de tip bordei şi urmele unei construcţii de suprafaţă. Fragmentele ceramice descoperite pot fi grupate în trei categorii - ceramică grosolană din lut amestecat cu pleavă, cereamică lucrată mai îngrijit, din lut amestecat cu nisip, bine frămîntat şi adesea cu pleavă şi bine arsă (pereţii vaselor din această categorie au fost ornamentaţi cn motive variate între care predomină benzile meandrice umplute cu haşuri sau cu o reţea de linii spiralice executate prin incizie). A treia categorie o reprezintă ceramica din lut fin, având suprafaţa cu luciu metalic decorată cu pliseuri.

Din aşezarea aparţinând culturii Boian I au fost cercetate 65 de gropi, fie de bordeie, fie de provizii, şi doar trei din faza Boian II. Aşezarea Boian a depăşit ca întindere aşezarea culturii Dudeşti. Ceramica identificată poate fi împărţită tot în trei categorii: grosolană, din lut cu pleavă, având uneori suprafaţa ornamentată cu benzi în relief, alveolate cu adâncituri sau cu proeminenţe, executate destul de neglijent; 2. lucrată într-o tehnică mai îngrijită, din lut amestecat cu nisip sau cu pleavă, având suprafaţa bine netezită de culoare neagră-cenuşie sau galben-cenuşie ornamentată cu motive meandrice compuse din linii incizate de-a lungul cărora se află pe o parte sau pe ambele părţi şiruri de crestături fine sau de mici triunghiuri adîncite, care au fost încrustate cu materie albă; 3. lucrată din lut amestecat cu nisip fin şi suprafaţa ornamentată cu pliseuri dispuse orizontal, oblic sau în zig-zag.

Necropola cercetată se întindea pe o suprafaţă de 12000 mp, fiind descoperite 379 morminte. Este una dintre cele mai mari necropole neolitice cercetate din Europa. Dispunerea spaţială sugerează existenţa a două grupări, una nordică şi alta sudică, separare explicabilă prin posibila existenţă a două grupuri sau clanuri.
Mormintele erau exclusiv de inhumaţie, majoritatea scheletelor fiind depuse în poziţia culcat pe spate, cu câteva excepţii aşezate în poziţia chircit.
Inventarul era compus din vase depuse lângă cap, bazin sau femur, toporaşe-dăltiţe, unelte din silex, instrumente din os, podoabe din os.

Au fost descoperite vestigii de locuire, mai limitate, ale culturii numite Glina III şi mai numeroase ale culturii Tei.

Au fost descoperite două semibordeie şi câteva gropi menajere, indicând probabil o locuire sezonieră. Materialul arheologic descoperit constă numai din ceramică şi a fost găsit în cele două semibordeie, în gropi şi mai rar în strat. Ceramica se împarte în trei categorii: ceramica lucrată cu mâna, lucrată cu roata şi de import.

S-au găsit vestigii nu prea numeroase arătând o locuire vremelnică din această perioadă.

În apropierea aşezământului monahal s-au descoperit vestigii ale aşezării medievale identificată cu vechiul sat Mărăcineni, întemeiat în a doua jumătate a sec. al XVI-lea. Din aşezare s-au descoperit 32 de complexe închise - 22 locuinţe parţial adâncite în pământ, 2 bordeie, o locuinţă de suprafaţă, 7 gropi menajere. Unele locuinţe prezintă groapa rectangulară, parţial adâncită în pământul castaniu. S-au descoperit şi ateliere cu cuptoare care au fost folosite pentru a lucra şi repara instrumente de metal.

În interiorul bisericii şi în exteriorul ei au fost descoperite şi cercetate zeci de morminte. Descoperirea obiectelor de podoabă precum şi a unor morminte de prunci şi de copii mici, constituie o dovadă că cimitirul din jurul bisericii Iezărul a fost în cea mai mare parte format prin înmormântările locuitorilor din satul Mărăcineni şi din satele vecine.

Fosta mănăstire (schit) Iezerul, cunoscută şi sub toponimul Vorniceasca, a fost ridicată în apropierea mănăstirii Cernica de vorniceasa Chiajna, soţia vornicului Cernica Ştirbei, cam în aceeaşi vreme în care soţul ei ctitorea mănăstirea ce-i poartă numele. Ruinat cu timpul, schitul a fost cercetat arheologic între anii 1960-1974, descoperindu-se o construcţie în forma unei nave cu pronaos, naos, şi altar, cu o singură absidă la altar şi cu un zid despărţitor între naos şi pronaos
Într-una din cripte au fost găsite osemintele Doamnei Chiajna, autentificată după inelul ce-l purta. Au fost descoperite de asemenea fundaţiile unei construcţii care a fost folosită pentru a adăposti chilii şi ale clopotniţei.

Locul schitului este marcat azi la suprafaţă de o cruce de piatră.