Construită în anul 1662 de Grigore Ghica voievod, cu transformări ulterioare între anii 1784 - 1794. Biserică fortificată, având un turn clopotniţă masiv şi înalt, ziduri groase şi ferestre de tragere înguste, permiţând apărarea din interior. Face parte din ansamblu fostei mănăstiri, din care se mai păstrează ruinele chiliilor şi zidului de incintă.

. Prima campanie a avut loc în anul 1998 şi a fost prilejuită de lucrările de refacere a unei porţiuni din zidul de incintă al părţii de sud, prilej cu care au fost identificate resturi ale unora dintre chiliile mănăstirii, într-o suprafaţă de doar 38,62 mp. Dintre materialele arheologice recuperate cu acest prilej amintim: cinci monede, dintre care una austriacă (1814) şi patru turceşti (1822) şi căteva fragmente ceramice din care s-au reîntregit un ulcior şi o strachină.
Cea de-a doua campanie de săpături arheologice a avut loc în anul 2010, la solicitarea Episcopiei Severinului şi a Strehaiei, care intenţiona să realizeze un proiect de extindere a chiliilor, în prelungirea suprafeţei cercetate în anul 1998, faţă de care s-a păstrat un martor de 1m lăţime. Suprafaţa cercetată în anul 2010 a fost amplasată în interiorul incintei, de-a lungul zidului de incintă al părţii de sud-vest, însumând 68,95 mp. Rezultatele cercetării acestei noi suprafeţe au condus la identificarea altor ruine ale fostelor chilii, identificându-se cel puţin trei faze de refacere ale acestora, ca urmare a distrugerii prin incendiere, în perioada de sfârşit a secolului al XVII-lea şi la începutul secolului al XIX-lea. Ca material arehologic au fost identificate două monede turceşti din argint, dintre care una emisă de sultanul Ibrahim I la 1643, câteva căni cu toartă din lut, fragmente de sticlă şi mai multe piese din metal (cuie din fier, cuţit din fier, ornament pentru uşă din fier şi un lanţ din bronz, fragmente din plăci de marmură).