În urma prospecţiunilor magnetometrice în zona locuirilor preistorice din arealul sitului arheologic a fost detectată o structură (Structura 1) de formă circulară în Incinta I. Structura 1 a fost localizată în partea de sud-est a Incintei I, în apropierea valului de pământ al fortificaţiei de epoca bronzului (Pl. I/1). Spaţiul circular delimitat de un şanţ de apărare a avut un diametru de aprox. 30 m, în mijlocul ei fiind observate anomalii de formă rectangulară (Pl. I/2).
În interiorul structurii circulare s-au conturat gropile de implementare a unor stâlpi. Dispunerea unora dintre gropi în aliniamente sugerează prezenţa unei structuri de suprafaţă, probabil o locuinţă sau un saivan pentru animale.
Din punct de vedere al funcţionalităţii, aliniamentele de gropi de stâlp sugerează prezenţa unei structuri de suprafaţă, probabil, o locuinţă sau un saivan. În sprijinul acestei ipoteze vine şi şanţul circular care a fost, probabil, o sursă de lut iar şi, în paralel, un mijloc de drenare a terenului.
Materialul arheologic este variat şi a constat din fragmente ceramice, minereu de cupru (malachit) precum şi dintr-un fragment de dăltiţă de cupru. Fragmentele ceramice descoperite în umplutura şanţului circular şi în complexele arheologice aparţin epocii cuprului, starea de conservare fiind una precară.

Chiar dacă materialul ceramic este unitar şi marchează o secvenţă cronologică relativ clară, evidenţele stratigrafice indică cel puţin trei etape cronologice distincte, de activitate umană.

Sub nivelul de arătură, la adâncimea de aprox. -0,20 m, a fost dezvelit un nivel de cultură de culoare neagră, a cărui grosime a fost de aprox. 0,10–0,20 m. În compoziţia acestuia au fost descoperite fragmente ceramice preistorice ce pot fi atribuite primei epoci a fierului, mai exact grupului Gornea-Kalakača. Pentru această primă încadrare cronologică pledează câteva fragmente de castroane cu buza invazată, fragmente ceramice ornamentate cu caneluri, dar şi cîteva ornamente tipice (valuri incizate, impresiuni circulare etc.). Alături de aceste fragmente ceramice au fost descoperite şi bucăţi de chirpici de dimensiuni relativ reduse. La baza nivelului a fost descoperită o verigă simplă de bronz.
În acest nivel s-au conturat două complexe arheologice. În dreptul m. 9 a fost marcată o groapă elipsoidală (cpl C8), orientată E-V, cu fundul uşor alveolat. Dmax al acesteia este de aprox. 0,65 m iar ad. de 0,62 m de la nivelul actual de călcare. În colţul nord-estic al secţiunii s-a delimitat o parte dintr-o groapă de mari dimensiuni (compexul C9), probabil de formă circulară sau elipsoidală, admax surprinsă în săpătură fiind de -0,67 m de la nivelul actual de călcare. Tot din acest nivel porneşte o groapă de mici dimensiuni (compexul C4), de formă circulară, care penetrează complexul C1. Adâncimea acesteia este de 0,63 m de la nivelul actual de călcare.
Sub nivelul de culoare neagră, la adâncimea de aprox. -0,30 m, a fost descoperit un alt nivel, dar de culoare negru-brun, a cărui grosime variază între 0,10 şi 0,25 m. Acesta se află deasupra lutului virgin, marcând primul nivel de locuire preistorică în aceast areal al fortificaţiei. Artefactele ceramice descoperite în acest nivel sunt în marea lor majoritate atipice. Din această cauză propunem, pe moment, o datarea mai largă a nivelului între sfârşitul epocii bronzului şi prima epocă a fierului.

Sondajul arheologic din toamna anului 2007 a relevat în interiorul valului II al fortificaţiei de la Corneşti existenţa unei sit arheologic preistoric cu două etape de locuire. Complexele arheologice descoperite în cursul acestei campanii se află la marginea unei mari aşezări preistorice aparţinând grupului Gornea-Kalakača. Viitoarele cercetări arheologice vor oferi nu numai o imagine mai clară privind etapele de locuire a acestei aşezări dar şi informaţii privind legătura dintre locuirile preistorice şi valurile de pământ de la Corneşti-Iarcuri.

Cercetările arheologice de teren au relevat un bogat material arheologic, dispus de-a lungul traseului nordic al valului Incintei I de la Corneşti „Iarcuri”, îndeosebi pe latura sudică a valului.

Cercetările arheologice de teren desfăşurate pe parcursul a circa doi ani au recoltat un bogat material arheologic, îndeosebi ceramică, provenind de pe cele două platouri care străjuiesc versantul sudic al Pârâului Lac, în Incinta II de la Corneşti „Iarcuri”.

Aşezarea din cadrul Incintei III se află la est de Incinta II în Câmpia Vingăi, subunitate a Câmpiei de Vest. Morfologic aşezarea este poziţionată pe un bot de terasă din versantul drept al Pârâului Lac, având o altitudine relativă de 10 m faţă de talvegul pârâului menţionat.

Aşezarea se află în Câmpia Vingăi, subunitate a Câmpiei de Vest. Morfologic situl ocupă un bot de terasă din versantul stâng al Pârâului Lac având o altitudine relativă de 15 m faţă de cursul de apă menţionat.