Regatul Român a început fortificarea coridorului Rucăr-Bran încă din 1915, adică din perioada neutralităţii, pentru a preveni un atac prin surprindere a Austro-Ungariei. Principalele poziţii fortificate sunt cele de la Posada (între Rucăr şi Podu Dâmboviţei) şi aceasta, de pe dealul Sasului. Lucrările au fost efectuate de Regimentul 30 Muscel, care a lăsat şi o schiţă de plan a lucrărilor (care nu corespunde însă exact a ceea ce vedem pe fişierele LiDAR). În esenţă, apărarea (cu faţa la şosea) cuprinde câteva linii: aşa-zisele „gropi de lup”, urmând de obicei două rânduri de tranşee de infantierie, tranşee de legătură între linii, poziţii de comandament, artilerie (pe linia crestei sau imediat în spate), baza logistică (inclusiv dormitoare de batalion şi posturi de prim-ajutor).
Ansamblul este compus din sute de tranşee, destinate a găzdui cca 3500 de militari şi tehnica aferentă. Câmpul de luptă de la Dealul Sasului ilustrează voinţa Regatului Român de a intra în luptă împotriva Austro-Ungariei, pentru eliberarea Transilvaniei. El reprezintă imaginea fidelă a ştiinţei militare şi a resurselor existente la nivelul anului 1915 şi merită conservat, mai ales având în vedere avântul investiţiilor din zonă (care deja afectează jumătatea răsăriteană, în special pe jumătatea inferioară a dealului.

Situl conţine tranşee cu utilităţi diverse.