Prezintă o lungime neobişnuită pentru săbiile scitice: 1,135 m. A fost considerată de Childe drept un element de import direct din Orient în prima jumătate a mileniului I î.Hr. iar Pârvan a interpretat ca fiind o lucrare traco-carpatică (cca. 500 î.Hr.) în care se întâlnesc elemente locale hallstattiene cu influenţe scito-orientale. W. Ginters, de acord cu M. Rostovtzeff, o atribuie culturii sarmate din secolele III-I î.Hr. Prin analogiile ei şi prin execuţie ea este caracteristică culturii scitică şi datează din sec. VI-V î.Hr.