Edificiul a fost zidit din cărămidă în concepţia de trăinicie a vremii, cu ziduri groase de 1 m şi bolţi asemănătoare din cărămidă şi cu toate restaurarile facute în timp şi-a păstrat totuşi caracterele originale.
Stilul este specific epocii respective în care arhitectura bisericească din Ţara Românească ajunge la concretizarea unor scheme plastice superioare, bine închegate atât în compoziţia decorativă cât şi în concepţia structurii spaţiale. El este exemplificat prin următoarele caracteristici: plan trilobat, pridvor deschis, turn clopotniţă peste pronaos, decorarea faţadelor cu arcaturi de ciubuce dispuse pe două registre. Acestea sunt datele originale.
Ca structură planimetrică, schema se traduce prin: pridvor deschis, cu şapte arcade în plin centru în faţada intrării, pe toată înălţimea construcţiei, pronaos de formă pătrată, naos cu cele două abside laterale semicirculare în interior şi cu cinci laturi în exterior, prelungit atât spre pronaos cât şi spre altar, absida altarului decroşată semicirculară în interior, cu nişele proscomidiei şi diaconiconului, iar în interior poligonală cu şapte laturi. Între naos şi pronaos, un perete străpuns de trei arcade susţinute de coloane de zid - iar astăzi şi de popi de lemn - face separarea celor două compartimente, iar altarul este închis de o impunătoare tâmplă de lemn. Acoperirea spaţiului este realizată de bolţi în formă de calotă sferică, susţinute de arcuri şi pandantivi în pridvor, pronaos şi naos. Absidele sunt acoperite cu semicalote sferice, iar prelungirile naosului cu bolţi cilindrice.
Decoraţia exterioară constă din îmbrăcămintea de profilaturi a arcaturilor şi panourilor, ce dau vibraţie planurilor mari ale faţadei. Împărţită în două printr-un brâu viguros de profilaţie simplă semicirculară, faţada primeşte în registrul superior o suită de arcaturi din ciubuce rotunde, desenate după o tramă riguros ordonată, cărora le corespund în registrul inferior panouri dreptunghiulare de aceeaşi profilaţie, în care îşi găsesc loc ferestrele. În partea inferioară, o profilatură scoate mult în afara planului faţadei un soclu puternic, iar sub streaşină compoziţia se termină de asemenea cu o cornişă puternic profilată.
Golurile ferestrelor sunt încadrate de chenare de piatră, sculptate într-o profilatură de inspiraţie gotică, suprapusă de o cornişă decorată cu elemente florale în stil brâncovenesc. La partea inferioară, încadrarea este completată cu un solbanc de forma unei cornişe sculpate cu frunze de acant, ceea ce constituie o inadvertenţă arhitecturală, rezultat al unei intervenţii neadecvate de restaurare, după cum indică şi găurile de fixare a grilelor originale, rămase nefolosite de actuala fierărie.
Un element decorativ deosebit de preţios îl constituie portalul intrării, sculptat în piatră, compus din doi pilaştri ce susţin o stemă cu figuri heraldice, peste care este aşezată pisania, toată compoziţia fiind încununată de o bogată cornişă sculptată în motive vegetale îmbinate cu măiestrie.
O altă piesă sculptată în piatră, ce reprezintă un interes deosebit prin raritatea ei, este vasul destinat vărsării apei folosite la botez, aflat în colţul de nord-vest al pronaosului, lângă scara de urcat la clopotniţă, pe faţa căruia sunt sculptate stemele celor două principate române, suprapuse de o coroană şi încadrate de prescurtările numelui lui Constantin Mavrocordat şi anul 1754, ultima cifră fiind neclară.
Tâmpla caracteristică stilului brâncovenesc are o bogată decoraţie vegetală, dezvoltată de tulpina ce iese din trupul lui Iesei, pictat în medalion deasupra uşilor împărăteşti, în colţul de jos al medalionului distingându-se cuvântul Theodor, probabil numele zugravului. Această frumoasă tâmplă se află din păcate în proastă stare de conservare. Din cele trei registre de icoane, numai cel de-al doilea, care face parte integrantă din tâmplă, îşi păstreză pictura originală. Celelalte registre sunt alcătuite din icoane mobile de factură modernă şi dispuse fără nici o regulă.
În brâul ce separă uşile împărăteşti de registrele de icoane, într-o bogată decoreţie pur brâncovenească, observăm capete încadrate de aripi de înger .
De mare valoare sunt uşile împărăteşti, cu variate motive florale, cu animale şi păsări fantastice sculptate în treimea superioară şi cu două registre de câte patru iconiţe pictate în treimea centrală şi cea inferioară, tema fiind cea a Buneivestiri.
Pictura originală în frescă, ai cărei autori nu sunt cunoscuţi, este de foarte bună calitate, dar ultimele decenii au afectat-o destul de mult. Pictura din altar şi din absidele laterale ale naosului a fost refăcută la sfârşitul secolului XIX. Pictura din pronaos este dedicată în întregime cultului Maicii Domnului, reprezentată pe calotă ca Platitera. Timpanele înfăţişează la nord Naşterea Maicii Domnului, amplu tablou, în mare parte şters, dar lăsând să se vadă leagănul. Pe timpanul de est se află Intrarea în biserică, iar pe cel de sud Maica Domnului ca Acoperământ al oamenilor, ocrotind precum un cort omenirea îngenuncheată, clerici într-o parte, mireni în cealaltă. La vest se află o scenă mai rar întâlnită a Închinării către icoana Maiciii Domnului, care se deosebeşte ca idee şi în special prin iconografia ei caracteristică. Tema ilustrază un verset din vechea rugăciune bizantină Paraclisul Maicii Domnului - Mută să fie gura păgânilor, care nu se închină cinstitei icoanei Tale, celei zugrăvite de Sfântul Apostol Luca, ceea ce se cheamă Povăţuitoarea.
Edificiu de proporţii armonioase şi destul de impunător în cadrul incintei originale, împodobit cu strălucite elemente de sculptură în piatră, sculptură în lemn şi pictură, biserica din Frunzăneşti se numără printre ctitoriile de prestigiu ale boierimii muntene din prima jumătate a veacului al XVIII-lea.
Clopotnita existenta in curtea bisericii realizata din tevi de fier. Cimitirul situat in apropierea bisericii format din vechi si nou. In anul 2002 sfantul locas a fost vizitat de Prea Sfintitul Damascin Coravul episcop al Sloboziei si Calarasilor si de ministru al cultelor si culturii domnul Razvan Theodorescu. Exista morminte ale ctitorilor in incinta sfantului locas.
PISANIILE
Pisania din anul 1732 scrisă în limba română cu litere chirilice : « Această sfântă biserică a Sfântului Apostol Andrei din temelie de răposatul şi pururea pomenitul dumnealui Radu Dudescu biv vel logofăt, iar uşa, ferestrele, pardoseala şi altele, care întrânsa se văd de dumnealui Constantin Dudescu biv-vel spătar, fiul dumisale făcut să fie întru slava marelui Dumnezeu şi al sfântului şi întru bine pomenirea părinţilor şi a moşilor dumnealui, la leat 1732 »
Pisania din anul 1889, scrisă cu literele alfabetului latin: « Restaurată în gloria Domnului la anul 1889 de noi soţii Nicolae şi Cleopatra Amira, proprietarii moşiei Frunzinesci. »

Curtea din Frunzăneşti este rezultatul a două etape de construire: în prima, care se situează probabil în anii 1714-1715, Radu III Dudescu începe edificarea bisericii, dar odată realizată zidirea propriu-zisă, lucrările se opresc pentru că la puţin timp după mazilirea lui Ştefan Cantacuzino, la 28 aprilie 1716, Radu Dudescu a fost ridicat şi trimis împreună cu Mihai Cantacuzino spătarul la Adrianopol, unde cei doi boieri au fost ucişi din ordinul marelui vizir în ziua de 9 iunie 1716. Averile Cantacuzinilor şi ale Dudeştilor au fost vândute la mezat sau trecute în seama domniei iar familia Dudescu a trecut în Ardeal. Curând după pacea de la Passarowitz din 1718 Dudeştii îşi recapătă averile şi bunăvoinţa domnitorului Nicolae Mavrocordat care îl şi cunună în 1722 pe Constantin Dudescu cu Maria, fiica lui Antioh Vodă Cantemir. Cariera onorurilor îi este acum deschisă acestuia - în perioada 1730-1763 a fost aproape permanent în divanul ţării – şi are posibilitatea de a relua şi de încheia în mod strălucit lucrările începute de tatăl său. În aceeastă perioadă a fost construită casa familiei Dudescu, înzestrată la vremea respectivă cu o frumoasă grădină şi incintă proprie în interiorul curţii. Biserica construită este impunătoare, are 27 m lungime pe 8 m lăţime, iar cornişa la 9 m înălţime.