Construită în secolul XIV, a suferit modificări în sec. XVIII.
Se poate spune că biserica Gârboviţei poate să provină de la sfârşitul veacului al XV-lea. Atunci avea tot forma unei biserici uninavate, dar mai scurte, de aproximativ 10 m lungime (la interior) şi 5 m lăţime maximă. Doar mai târziu, la acest nucleu s-a adăugat partea vestică şi a ajuns să aibă spaţiul median subîmpărţit în naos şi pronaos. Satul are prima menţiune documentară cunoscută în anul 1505 şi, conform ordinii pe care o sugerează toponimele, el a apărut ultimul dintre cele trei Gârbove din zonă. În acelaşi timp, singurele elemente vechi, conservate încă de edificiu, şi care ne pot oferi unele repere de vechime, chiar dacă relative, sunt ferestrele sanctuarului, cea polilobată şi cea biforă, mai apropiate de goticul târziu din faza considerată de tranziţie la Renaştere, în timpul căruia a fost preschimbată şi biserica reformată din Aiud. A suferit mai multe transformări, cea mai importantă fiind în anul 1818, când s-au mărit ferestrele şi s-a renovat turnul, iar în anul 1928, turnul a fost acoperit cu tablă iar restul acoperişului rămâne cu şindrilă până la renovarea din anul 1966.

A fost construită de un grof din Aiud care şi-a lăsat numele scris pe o plăcuţă care se află pe zidul din nord al bisericii: „eu Mihai împreună cu perechea (muierea) mea am construit biserica Isus Hristos”.