Actuala biserică a mănăstirii ce poartă hramul „Acoperământul Maicii Domnului” a fost construită in 1826 langa biserica veche a schitului din 1762 şi a fost schit pentru călugări până la secularizarea averilor mănăstireşti în 1864. După această dată a fost biserică de mir. Cu timpul biserica parohială a ajuns în stare de ruină. Între anii 1925 şi 1928 a fost renovată cu ajutorul financiar al familiei mareşal Prezan. După renovare devine schit de călugăriţe. Aici maicile aveau ţesătorie, confecţionând pânză din bumbac şi au avut şi atelier de covoare. Pe lângă schit a funcţionat o şcoală de cântăreţi bisericeşti. După 1959, ca urmare a decretului 410, schitul a fost desfiinţat şi s-a reînfiinţat în 1990 cu obşte de călugări.
Biserica este o construcţie de lemn, pe fundaţie de piatră tencuită cu ciment, în formă de cruce. Spaţiul este compartimentat în altar, naos, pronaos şi un mic pridvor închis. Altarul este luminat de o fereastră la răsărit.

Biserica de lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (8 noiembrie) datează din anul 1762, fiind ctitorită de ieromonahul Nicodim Hudici.