La aproximativ 1,8 km est de râul Timiş, aproape de drumul imperial care duce la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, a fost descoperit un important templu consacrat lui Apollo Conservator, o versiune rar atestată a zeului. Structura simplă în formă de T măsoară aproximativ 18 × 24 m. Templul este format dintr-o curte (17 x 10,60 m) flancată pe ambele părţi de două camere, precum şi dintr-o cameră principală, cella (6,10 x 6,90 m). Templul pare să fi funcţionat din prima parte a secolului al II-lea e.n. Pe baza izvoarelor epigrafice şi arheologice, s-a constatat că a fost renovat chiar la începutul secolului al III-lea. Implicarea trupelor staţionate la Tibiscum în ambele faze a fost bine documentată, atât prin materiale de construcţie ceramică ştanţată, cât şi prin inscripţii. Fragmente dintr-o inscripţie dedicată împăratului Caracalla (r. 211-217 d.Hr.), incizate pe un disc de marmură, au fost găsite în jurul unui soclu de calcar situat în centrul curţii. Este una dintre cele două inscripţii recuperate din templu, care atestă lucrări de renovare dedicate în numele guvernatorilor Daciei, dovedind importanţa mai mare decât locală a edificiului.

Un tumul cu manta din piatră de râu, aplatizat, a fost descoperit în faţa intrării în templu. În groapa lui au fost descoperite mai multe vase ceramice a căror dispunere indică o depunere rituală. Se apreciază că în zonă se afla o necropolă tumulară dacică a anticului Tibiscum, peste care a fost construit un sanctuarul, închinat, în perioada romană, lui Apollo.

La vest a fost cercetată şi o secţiune lungă de 120 m a drumului care duce la templu. Acest tronson de drum, vizibil pe amplasament, este cel mai probabil o ramificare a drumului imperial care duce de la Tibiscum la capitala, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, construit posibil special pentru a asigura accesul la templu.

A fost descoperit în pământul evacuat de deasupra tumulului un fragment ceramic aparţinând culturii Coţofeni.