Biserica a fost ridicată de episcopul Luca al Buzăului, la sfârşitul sec. XVI, refacută în 1707-1708, iar în 1715 a fost zugrăvită de Jipa căpitanul din Verneşti şi de către familia acestuia. Lăcaşul a fost metoh al mănăstirii Mihai Voda, iar acum este în apartenenţa satului Izvoranu din judeţul Buzău.
Prima atestare documentară datează din 25 mai 1604, când mănăstirea a fost întărită cu sate şi moşii, de către Radu Şerban. Ctitor este Luca din Cipru, episcop al Buzăului (1583-1603) şi al Ţării Româneşti (1603-1629). Un hrisov al lui Aleaxndru Iliaş din 15 iunie 1617 confirmă faptul că biserica „iaste zidită şi întemeiată din temelie de cinstitul şi preacinstitul părinte arhimitropolit”. Mănăstirea a fost zidită între 1593-1601, iar Nicolae Pătraşco, fiul şi locţiitorul lui Mihai Viteazul a dăruit bisericii două vaduri de moară pe apa Buzăului. La începutul domniei lui Matei Basarab, mănăstirea a devenit una domnească. Ulterior, drepturile ctitoriceşti au fost restituite rudelor mitropolitului Luca.

Fostă mănastire.