Diagnosticul arheologic din anul 2017 a avut ca obiectiv identificarea peşterilor cu potenţial arheologic, alocarea de coordonate GIS, evaluarea intervenţiilor neautorizate, îmbogăţirea cu informaţii a bazei de date şi crearea unui repertoriu al carstului din aria Cheilor Vârghișului .

În anul 2014 a fost iniţiat un program de reevaluare a potenţialului arheologic a carstului din Cheile Vârghişului şi au fost efectuate cercetări arheologice în peşterile Calului, Ursului, Gabor și Abri 122, cu rezultate inedite in cea ce privește perioada paleoliticului mijlociu (Murătoreanu et al., 2015; Cosac et al., 2017; Vereș et al., 2017).

În perioada 1971-2005 speologul Dénes István a reevaluat peşterile cunoscute şi a identificat altele noi. Prin eforturile sale numărul peșterilor din Cheile Vârghişului a ajuns la 124 (Dénes, 2003, 2005).

O descriere amplă, a celor mai cunoscute peșteri și adăposturi sub stâncă din Cheile Vârghișului, a fost realizată de speologii Traian Orghidan şi Margareta Dumitrescu (1963). În unele situaţii, când profilele arheologice au rămas deschise de săpăturile anterioare, aceştia au recuperat şi identificat ceramică preistorică şi faună pleistocenă. În acest stadiu al cercetărilor, monografia realizată de Tr. Orghidan şi M. Dumitrescu rămâne cel mai important studiu consacrat carstului din Cheile Vârghișului, chiar dacă acesta descrie doar 40 de peşteri.

Prima încercare de realizare a unui repertoriu şi de evaluare a acestui complex sistem carstic fost realizată de Haáz Ferenc şi Jodál Károly în anii 1937 şi 1938