Biserică de lemn
|
Epoca modernă
(1732 -1738)
|
|
|
Din Monografia lui Petri Mór aflăm că biserica de lemn greco-catolică s-a construit în 1732, dar în „Schiţa mongrafică a Sălagiului” a lui Dionisie Stoica şi Ioan Lazăr se avansează anul 1738 ca an de construire a bisericii. Pe faţadă, în tindă, apare anul 1738, dar în interior apare anul 1732; nu este clar care dintre cei doi ani reprezintă anul de construire a bisericii şi ce reprezintă celălalt an. Este posibil ca anul 1738 să reprezinte anul unei reparaţii sau chiar anul finalizării lucrărilor începute în 1732. Ceea ce ştim cu certitudine e că la Conscripţia bisericilor româneşti a lui Inochentie Micu-Klein, din 1733, Nadişul apare ca având biserică. Aşadar, ori era deja construită această biserică, ori exista o altă biserică ce a fost demolată şi în locul ei s-a construit această biserică. Conform inscripţiei de pe ancadramentul uşii, biserica a fost construită de meşterul Gheorghe din Chendrea: "Beserica s-au făcutu de Meşter Gheorghe din Chendrea". Este pe plan dreptunghiular decroşat, cu altar dreptunghiular; biserica stă pe tălpi aşezate pe soclu din blocuri de piatră. Foişorul turnului este aşezat direct pe coamă; şarpanta turnului este pe plan octogonal, devenind conică de la poale spre vârf. Pe faţada sudică a naosului, biserica este protejată de un târnaţ cu arcatură şi stâlpi de lemn pe tălpi masive; târnaţul este podit cu scânduri. Biserica este decorată cu brâu cioplit cu frânghie pe tot conturul, în zona mediană; acoperişul de şiţă stă pe console largi, cioplite în trepte, care coboară până pe brâul median. Stâlpii şi arcatura târnaţului au decoraţiune deosebit de bogată, cu frânghii, rozete, struguri şi ancadramente cu motive geometrice - fel ca şi ancadramentul uşii. Pronaosul este despărţit de naos printr-un perete cu goluri. În interior, biserica prezintă urme de zugrăveală cu motive florale şi geometrice, din păcate afectată de infiltrarea apei înainte de repararea acoperişului. Bolta semicirculară a naosului este susţinută pe nervuri cioplite decorativ. Biserica a fost reabilitată în 2001 şi se află în stare medie. Este accesibilă prin curtea bisericii noi şi prin cimitir, peste un pod de lemn ce a fost reabilitat o dată cu biserica. Acesta este un pod de lemn pe stâlpi cu tiranţi de lemn în zona mediană; stâlpii sunt protejaţi cu mici fleşe. Este o soluţie tehnică ingenioasă şi estetică pentru un pod cu deschidere mare.
În curtea bisericii vechi se află trei aşa-zise "cruci celtice", asemănătoare celor din Horoatu Cehului, Motiş şi Ulciug. Alături de acestea se găsesc câteva lespezi de piatră - probabil resturi de
cruci - cu urme de inscripţii (deja ilizibile), a căror vechime nu poate fi apreciată. |
SJ-II-m-A-05085
|