Biserica reformată este dispusă după planul clasic tripartit: turn, navă, sanctuar pe axă V-E. Particularitatea este dată de faptul că biserica a fost construită pe o pantă, nivelul de călcare coborând de la turn spre sanctuar cu cca. 4 m. Originea medievală a edificiului este atestată de contraforţii adosaţi la clădire şi închiderea poligonală a sanctuarului. Pe parcursul secolelor, biserica a suferit mai multe transformări şi reparaţii pierzând alte elementele medievale.

În cercetările arheologice, a fost identificată etapa timpurie a navei, care corespunde zonei mediane a navei actuale. Aceasta a fost lărgită spre est cu sanctuarul actual, încă în perioada medievală, sanctuarul având închidere poligonală şi susţinut cu contraforţi. Într-o perioadă mai recentă, în cursul perioadei premoderne au fost executate ample refaceri în biserică, nivelul de călcare fiind ridicat cu cca. 1,20 m. Nava a fost lărgită spre vest în momentul refacerii sau ulterior. Au fost descoperite şi fundaţii mai vechi în sanctuar, care aparţin unei faze mai timpurii, probabil corespunzător primei nave.