Cele aproximativ 80 de arme şi unelte agricole erau distribuite în 4 depozite distincte grupate într-un areal bine delimitat, pe o suprafaţă care măsura în jur de 200 de metri pătraţi. Trei dintre depozite, respectiv complexele arheologice etichetate drept Cx. 1, Cx. 3 şi Cx. 4 erau dispuse aproape coliniar, pe o axă orientată sud-vest – nord-est, la distanţe inegale unele de altele. Primul dinspre sud vest, era Cx 3, la aproximativ 10 metri de acest complex spre nord-est era Cx. 1, iar la circa 5 metri de acesta spre nord est era Cx. 4. Depozitul etichetat ca Cx. 2 a fost identificat la est de Cx. 3, la o distanţă de 5 metri de acesta.
Cele patru depozite recent descoperite la Plopu au fost identificate la adâncimi foarte mici, valorile variind între -0,10 şi -0,30 metri faţă de nivelul actual de călcare. Aşa cum rezultă din cercetările de teren, piesele de metal au fost depuse în câteva alveolări naturale de mici dimensiuni, cu un diametru de până la 2 metri. Deasupra uneltelor de fier şi a acestor alveolări naturale s-a „presărat”, mai întâi, puţin pământ afânat, care apoi a fost acoperit, probabil, cu crengi, frunze, iarbă sau alte resturi vegetale.
În umplutura a trei dintre complexe, respectiv Cx. 1, Cx. 2 şi Cx. 3 s-au descoperit mai multe fragmente ceramice de mici dimensiuni provenind de la vase care din punct de vedere cronologic se încadrează tot în intervalul secolelor VIII – X d. Hr. În aceste condiţii o ipoteză demnă de luat în calcul este aceea că în imediata vecinătate a depozitelor este foarte probabil să se găsească şi o aşezare, care însă nu a fost identificată până la această dată.
În cele 4 depozite descoperite în cursul diagnosticului arheologic realizat la Plopu piesele erau distribuite în mod inegal. Astfel, în Cx. 2, în afară de materiale ceramice, au mai fost identificate doar câteva instrumente domestice şi unelte agricole. În schimb, în Cx. 1 şi Cx. 3 au fost depuse zeci de piese, atât instrumente domestice şi unelte agricole, cât şi piese de echipament militar. Din punct de vedere funcţional printre piesele recuperate din aceste depozite se regăsesc mai multe brăzdare şi cuţite de plug, seceri şi alte unelte agricole, o serie de topoare de luptă, un vârf de lance şi alte piese de echipament militar, o nicovală, o scăriţă de şa, o zăbală, scoabe de tâmplărie, catarame, verigi, cuţitaşe şi diverse alte instrumente domestice.
Ţinând cont de faptul că cele aproximativ 80 de piese de metal erau grupate în mod ordonat în patru complexe distincte şi nu împrăştiate la întâmplare, se poate concluziona că acestea au fost depuse aici, nu pierdute sau aruncate. Acţiunile factorilor naturali (alunecări de teren, rădăcini de plante, galerii de rozătoare şi altele) au deplasat unele piese, însă majoritatea au rămas grupate înlocul în care au fost depuse. Modul în care factorii naturali au acţionat a fost surprins, cel mai clar, în cazul depozitului cu numărul 4. Acest depozit, peste care la momentul săpăturilor arheologice se găsea un arbore, era amplasat într-un loc mai în pantă. Chiar şi în aceste condiţii majoritatea obiectelor au rămas grupate în locul în care au fost depuse, însă câteva piese au fost împinse ceva mai jos de rădăcini şi de alunecări de teren.