Bisericii de piatră, ridicată la începutul secolului XVI cunoaşte două faze de contrucţie. În faza I-a de construcţie, la începutul sec. XVI, biserica se prezenta ca o construcţie de tip navă, necompartimentată, cu o absidă semicirculară nedecroşată. Peretele vestic este cel al construcţiei originale.

În faza doua de construcţie, în planul exterior al peretului de vest al constructiei, se înalţă un turn clopotniţă cu baza de 3.9x2.8 m pe un soclu lat de 20-30 cm. Elevaţia se sprijină pe 2 piloţi masivi de zidărie (1x1 m). În nord şi sud, parterul turnului fusese penetrat prin goluri acoperite cu arcuri, ulterior superficial astupate astfel că dau senzaţia unor largi nişe interioare. Ancadramentul care împodobeşte uşa intrării dinspre micul privor de sub turnul clopotniţă, este aşezat în planul exterior al peretului vestic al bisericii, lăsând în spatele său o intrare evazată în grosimea zidului. Ancadramentul are formă dreptunghiulară cu profil simplu, caracteristici ce-l încadrează în arta goticului târziu, de la sfârşit de secol XV.

În secolele XVIII-XIX, biserica a suferit o transformare radicală în urma căreia întregul altar şi toată nava, mai puţin peretele de vest, protejat de turnul clopotniţă au fost dărâmate în favoarea unui spaţiu mai generos, dar lipsit de valoare istorică şi artistică.

Cercetări arheologice nu s-au făcut decât în 1977 la capela calvină a curţii nobiliare a familiei Mara.