Biserica din faza I de construcţie (1537) se pare c-ar fi fost ridicată pe locul unui vechi schit de lemn. Biserica din faza II-a de construcţie are adăugat pridvorul de formă dreptunghiulară, aliniat prin cele două galerii laterale la absidele naosului, iar prima datare a acestei faze ar fi la 1588 şi ar avea legătură cu fraţii Buzeşti. Tot atunci se consideră că ar fi fost ridicate chiliile. Adăugarea pridvorului a fost determinată de necesitatea unui spaţiu mai mare, acest lucru ducând la schimbări structurale şi estetice ale bisericii.Din punct de vedere arhitectural, biserica iniţială ridicată la 1537 este încadrată de N. Ghica –Budeşti în “tipul sârbesc din valea Moraviei”. Biserica de plan treflat are un pronaos de tip pătrat, despărţit de naos printr-um perete străpuns de o arcadă, cu naosul lărgit de cele două abside laterale poligonale de exterior şi rotunde pe interior, încununat de cupola turlei, cu altarul dintr-o absidă poligonală pe conturul exterior şi rotundă pe interior ca şi absidele naosului. Pronaosul boltit cilindric avea iniţial două ferestre înguste pe pereţii de sud şi nord. Turla octogonală, avea o bază pătrată.

Faza a III-a, cea care a determinat forma actuală a bisericii este de fapt provocată de restaurarea Comisiei M.I. din 1938-1942. Restaurarea a dus la hibridizarea monumentului.