Trei complexe arheologice reprezentate prin resturi de locuinţe de suprafaţă.

Faza I.
Au fost identificate, urmele reduse la fundaţie, ale unei clădiri de mari dimensiuni realizate din piatră nefasonată de râu, pe alocuri legată cu mortar din var cu nisip. Orientarea acestui ansamblu este una pe axa NV–SE, având dimensiunile de 17,80 × 16,90 m.
Fundaţia zidului este amplasată pe un strat de pietriş, cu o grosime de 3–5 cm. Prezervarea acestuia a permis reconstituirea traseelor zidurilor.
Şanţul de delimitare a zonei de locuire corespunzătoare fazei I romane, a fost identificat pe extremitatea de vest (lungime 38 de m) şi de sud (lungime de 70 m). Lăţimea maximă la nivelul de identificare este de 3,00 m, iar adâncimea acestuia este de 0,40–0,60 m. Materialul arheologic recoltat din şanţul de delimitare este divers: fragmente ceramice, oase de animal, dar şi o fibulă puternic profilată, precum şi o monedă de argint de la Antoninus Pius.
De asemenea, a fost observat şi un şanţ de drenaj, orientat N–S, surprins parţial deoarece intră în limita nordică a săpăturii. Acesta urma panta naturala a terasei. Probabil avea un rol temporar de
colectare şi dirijare către pantă a apei pluviale.
Faza II
În această fază sunt identificate urmele a patru edificii cu o orientare diferită faţă de faza anterioară. Cele patru edificii sunt orientate pe axa NV–SE. Două dintre ele sunt edificii de mari dimensiuni (16,40 × 12,90; 16,70 × 11,40) realizate pe fundaţii de piatră de râu, legate cu pământ, cu o grosime a zidurilor de 0,70 m. În interiorul şi exteriorul edificiul s-a constat existenţa unei cantităţi de material tegular (laterae, tegulae, imbrices), precum şi o serie de elemente de îmbinare din metal (cuie şi scoabe). Datare, în ceea ce priveşte termenul ante-quem se face cu monede: o monedă de bronz din timpul împăratului Gordian al III-lea (238–244), o monedă de bronz din timpul lui Filip Arabul, şi o monedă din ciclul emisiunilor severiene (Iulia Domna). Toate acestea datează cel de-al doilea nivel roman în prima jumătate a secolului al III-lea p. Chr.

Nouă locuinţe rectangulare, de obicei adâncite, cu cuptor tip pietrar, specific perioadei secolelor XI–XIII în cuprinsul văii Mureşului mijlociu. În acest context, a fost făcută o descoperire aparte, respectiv depunerea unui cal, de pe scheletul căruia a fost găsită o piesă de aur, probabil decoraţie de harnaşament.