Se încadrează printre bisericile fortificate săseşti construite în perioada de trecere dintre goticul târziu şi Renaştere. Biserica-sală e compusă dintr-o navă cu patru travee şi dintr-un cor poligonal, alungit. Pe latura nordică nava e flancată de patru contraforturi, iar pe latura sudică şi în jurul corului sunt amenajate câte cinci contraforturi.
Primul paroh atestat documentar este Jacobus, amintit în registrul de socoteli a dijmelor papale din anul 1332. Ca în majoritatea parohiilor din districtul Bistriţei urmele primului lăcaş de cult sunt greu de reperat din cauza amplei campanii de construcţii din a doua jumătate a secolului al XV-lea care a amplificat sau rezidite multe din bisericile anterioare. La Vermeş singurele elemente care fac trimitere la un edificiu mai timpuriu sunt ferestrele circulare, înzidite în axul central al sanctuarului, care sunt caracteristicile arhitecturii religioase din a doua jumătate a secolului al XIII-lea.
După reformă, comunitatea bisericii a trecut la religia luterană. În 1570 în actele procesului dintre învăţătorul şi clopotarul local este menţionat şi turnul-clopotniţă al bisericii. Turnul şi portalurile renascentiste ale bisericii aparţin deceniului al şaselea al secolului al XVI-lea. Zidul de incintă a bisericii a fost construită în 1579.
În 1775 interiorul bisericii evanghelice a fost reamenajat în mod radical: bolta veche a bisericii a fost schimbată în bolţi a vela, care au fost decorate cu o bogată stucatură în stil rococo.
Istoricul bisericii este pe scurt marcat de următoarele evenimente:
- între 1571-1579 a fost ridicat turnul clopotniţă în vremea parohului Nicolaus Hannicus însă nivelele superioare ale turnului au fost refăcuteîn 1901;
- în anul 1775, când au fost introduce actualele bolţi de factură barocă;
- în 1821 a fost renovat turnul;
- în 1852 biserica a suferit unele reparaţii după cum menţionează inscripţia Hoc templum renovatum est 1852. Pastore M.F. Scholtes, judice Johann Rodelt, K.M. Christian Broser, David Wollmann;
- în 1861 a fost confecţionat noul altar în stil neogotic, format din trei panouri în care erau pictate: în centru Răstignirea, în stânga Iisus în Templu iar în dreapta Botezul, realizate de Carl Koller în 1862, şi se instalează orga confecţionată de meşterii tâmplari Raidel din Cluj, Johann Waldemaier din Viena şi Beer din Bistriţa, cu suma de 894 florini. O nouă orgă, confecţionată la Timişoara a fost achiziţionată în 1912;
- în 1864 – este adus un nou clopot turnat în Austria la Viena, cu 1170 fl.v.a.
- în 1871 a fost refăcut acoperişul, au fost ridicate porticurile de pe faţadele de vest şi sud de către maistrul zidar Georg Donaubauer din Bistriţa şi se amenajează scările de acces către biserică, tot atunci fiind amplasate şi stranele de nord şi vest din navă;
- în 1901 turnul a fostacoperit cu tablă;
- în 1923 şi în 1942 au fost întreprinse unele reparaţii ale bisericii, dar nu ştim exact în ce au constat acestea.

Turnul-clopotniţă se află la aproximativ 10 metri la est de capătul corului bisericii, iar intrarea spre biserică se practica prin parterul turnului. Pe parcursul timpului, majoritatea incintei fortificate din secolul al XVI-lea a dispărut, doar în apropierea intrării putând fi detectate unele porţiuni scunde ale acesteia.