Cercetările arheologice, întreprinse aici în urma cu aproape un secol (V. Christescu 1929-1930), au scos la lumină un castru de lemn şi pământ de formă dreptunghiulară, având dimensiunile de 90×125 m, aşezat pe o fundaţie de cărămidă. Latura lungă a fortificaţiei este orientată NV-SE. Incinta este formată dintr-un val de 6,50 m lăţime şi 1,60 m înălţime, înconjurat de două şanţuri, fiecare cu câte o deschidere de 25 m şi o adâncime de 0,50 m. Porta praetoria este poziţionată pe latura de NE. În interiorul castrului s-au identificat urme provenind de la diferite construcţii, a căror utilitate nu a putut fi precizată.

În privinţa datării, cel mai probabil fortificaţia începe să funcţioneze în epoca marcată de domniile împăraţilor Septimius Severus şi Caracalla şi se încheie după atacul carpilor din anul 245.

Aşezarea s-a dezvoltat în jurul castrelor de la Mârţeşti.

Acestea au fost formate din patru încăperi, incinta măsurând 17,5 x 14 m.

Pe teren se pot observa urme sub forma unui val de pământ. Cercetările întreprinse de Vasile Christescu (1929-1930) au scos la iveală un castru de lemn şi pământ, având dimensiunile de 35×46 m. Incinta este reprezentată de un val de pământ, aplatizat, de 12 m lăţime şi 1,60 m înălţime, care era dublată în exterior de două şanţuri. Poarta se află poziţionată pe latura de V.